mandoră definitie

16 definiții pentru mandoră

MANDÓLĂ, mandole, s. f. 1. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta. 2. Instrument muzical asemănător cu mandolina. [Var.: mandóră s. f.] – Din it. mandola.
MANDÓRĂ s. f. v. mandolă.
MANDÓLĂ, mandole, s. f. 1. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta. 2. Instrument muzical asemănător cu mandolina. [Var.: mandóră s. f.] – Din it. mandola.
MANDÓRĂ s. f. v. mandolă.
mandólă/mandóră s. f., g.-d. art. mandólei/mandórei; pl. mandóle/mandóre
mandóră v. mandólă
mandólă/mandóră s. f., g.-d. art. mandólei/mandórei; pl. mandóle/mandóre
mandóră v. mandólă
MANDÓLĂ s.f. Instrument cu coarde ciupite, derivat din lăută, având coardele mai groase decât ale mandolinei. [Var. mandoră s.f. / < it. mandola].
MANDÓRĂ s.f. v. mandolă.
MANDÓLĂ/MANDÓRĂ s. f. 1. vechi instrument cu coarde ciupite, provenit din lăută. 2. variantă a mandolinei. (< it. mandola)
MANDÓRĂ s. f. elem. mandolă.
MANDÓLĂ ~e f. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu mandolina. [Var. mandóră] /<it. mandola, fr. mandore
*mandóră f., pl. e (fr. mandore, îld. pandore, lat. pandúra, vgr. pandûra; it. mandola. V. mandolină). Un fel de cobză, astăzĭ părăsită. V. și tambură.
mandola (cuv. it.) 1. Instrument cordofon asemănător lautei*, de dimensiune mai mică, din sec. 14-18, cu opt perechi de coarde, întinse peste un gât fără tastieră (v. limbă) (dar prevăzut cu opt bare metalice, transversale). Corpul ușor bombat avea pe față cordarul* și un orificiu de vibrație. Deosebirea între laută* și m. constă în forma de semicerc a jgheabului capului în loc de cel îndoit spre spate al lautei. Sin.: mandora. 2. Instr. din sec. 18 de tipul mandolinei*, de dimensiuni mai mari, acordat (1) do sol re1 la1, utilizat și în zilele noastre.
mandora v. mandola (1).

mandoră dex

Intrare: mandolă
mandoră substantiv feminin
mandolă substantiv feminin