Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 684495:

*mandóră f., pl. e (fr. mandore, îld. pandore, lat. pandúra, vgr. pandûra; it. mandola. V. mandolină). Un fel de cobză, astăzĭ părăsită. V. și tambură.

Mandolă dex online | sinonim

Mandolă definitie