Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru mandolin─â

MANDOL├ŹN─é, mandoline, s. f. Instrument muzical alc─âtuit dintr-o cutie de rezonan╚Ť─â boltit─â ╚Öi din patru coarde metalice duble, care se pun ├«n vibra╚Ťie prin atingere cu o pan─â (de celuloid) sau prin ciupire. ÔÇô Din fr. mandoline. Cf. it. mandolina, germ. Mandoline.
MANDOL├ŹN─é, mandoline, s. f. Instrument muzical alc─âtuit dintr-o cutie de rezonan╚Ť─â boltit─â ╚Öi din patru coarde metalice duble, care se pun ├«n vibra╚Ťie prin atingere cu o pan─â (de celuloid) sau prin ciupire. ÔÇô Din fr. mandoline. Cf. it. mandolina, germ. Mandoline.
MANDOL├ŹN─é, mandoline, s. f. Instrument muzical cu cutia de rezonan╚Ť─â boltit─â, av├«nd coarde metalice duble, ale c─âror vibra╚Ťii s├«nt produse prin atingere cu o pan─â de celuloid. Prin bolta ferestrei, arcat─â pompos, S-aude vibr├«nd mandolin─â. EMINESCU, O. IV 33. Mergeam... S─â v─âz ├«n cea╚Ť─â luna, ╚Öi trista mandolin─â Sub maluri dep─ârtate, s-auz cum modula. BOLINTINEANU, O. 6.
mandol├şn─â s. f., g.-d. art. mandol├şnei; pl. mandol├şne
mandol├şn─â s. f., g.-d. art. mandol├şnei; pl. mandol├şne
MANDOL├ŹN─é s.f. Instrument muzical cu coarde duble de metal, care sunt puse ├«n vibra╚Ťie cu degetele sau cu o pan─â. [Cf. fr. mandoline, it. mandolina].
MANDOL├ŹN─é s. f. instrument muzical din familia l─âutei, cu cutia de rezonan╚Ť─â foarte boltit─â ╚Öi corzi duble de metal, puse ├«n vibra╚Ťie cu un plectru. (< fr. mandoline, it. mandolina)
mandol├şn─â (mandol├şne), s. f. ÔÇô Instrument muzical. ÔÇô mr. mandolina. Fr. mandoline, it. mandolina. ÔÇô Der. mandolinist, s. m. (c├«nt─âre╚Ť la mandolin─â; dandi; crai, donjuan).
MANDOL├ŹN─é ~e f. Instrument muzical const├ónd dintr-o cutie de rezonan╚Ť─â boltit─â ╚Öi coarde metalice duble, care produc sunete prin atingerea lor cu o pan─â sau cu degetele. /<fr. mandoline, it. mandolina
mandolin─â f. instrument de muzic─â cu coarde ce se bat cu o pan─â.
*mandol├şn─â f., pl. e (fr. mandoline, d. it. mandolino, dim. d. mand├│la, mandor─â). Un fel de cobz─â ma─ş mic─â ╚Öi ma─ş frumoas─â, cu patru coarde metalice duple, dispuse ╚Öi acordate ca ╚Öi la vioar─â ╚Öi care zb├«rn├«─şe ating├«ndu-le cu o pan─â.
mandolin─â (< it. mandolino, diminutiv de la mandola*), instrument cu coarde din familia lautei*, cu cutie de rezonan╚Ť─â* arcuit─â ├«n form─â de par─â, mai ad├óncit─â dec├ót a lautei, dar de dimensiuni mult mai mici. Este acomp. ├«n general de chitar─â (II). M. este ╚Öi azi foarte utilizat─â ├«n Italia, la Napoli. M. napolitane au opt corzi, divizate ├«n patru grupe (a c├óte dou─â corzi la unison*) acordate (1) la cvint─â*, ca vl.: sol2, re3, la3, mi4. M. milanez─â are cinci sau ╚Öase perechi de corzi acordate dup─â cum urmeaz─â: sol2, do3, la3, re4, mi4 sau sol2, si2, mi2, la3, re4, mi4 (sol4). La M. se c├ónt─â fie cu un solz de pe╚Öte, fie cu o lam─â metalic─â sau un plectru*.

Mandolin─â dex online | sinonim

Mandolin─â definitie

Intrare: mandolin─â
mandolin─â substantiv feminin