mandolină definitie

12 definiții pentru mandolină

MANDOLÍNĂ, mandoline, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță boltită și din patru coarde metalice duble, care se pun în vibrație prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire. – Din fr. mandoline. Cf. it. mandolina, germ. Mandoline.
MANDOLÍNĂ, mandoline, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță boltită și din patru coarde metalice duble, care se pun în vibrație prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire. – Din fr. mandoline. Cf. it. mandolina, germ. Mandoline.
MANDOLÍNĂ, mandoline, s. f. Instrument muzical cu cutia de rezonanță boltită, avînd coarde metalice duble, ale căror vibrații sînt produse prin atingere cu o pană de celuloid. Prin bolta ferestrei, arcată pompos, S-aude vibrînd mandolină. EMINESCU, O. IV 33. Mergeam... Să văz în ceață luna, și trista mandolină Sub maluri depărtate, s-auz cum modula. BOLINTINEANU, O. 6.
mandolínă s. f., g.-d. art. mandolínei; pl. mandolíne
mandolínă s. f., g.-d. art. mandolínei; pl. mandolíne
MANDOLÍNĂ s.f. Instrument muzical cu coarde duble de metal, care sunt puse în vibrație cu degetele sau cu o pană. [Cf. fr. mandoline, it. mandolina].
MANDOLÍNĂ s. f. instrument muzical din familia lăutei, cu cutia de rezonanță foarte boltită și corzi duble de metal, puse în vibrație cu un plectru. (< fr. mandoline, it. mandolina)
mandolínă (mandolíne), s. f. – Instrument muzical. – mr. mandolina. Fr. mandoline, it. mandolina. – Der. mandolinist, s. m. (cîntăreț la mandolină; dandi; crai, donjuan).
MANDOLÍNĂ ~e f. Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanță boltită și coarde metalice duble, care produc sunete prin atingerea lor cu o pană sau cu degetele. /<fr. mandoline, it. mandolina
mandolină f. instrument de muzică cu coarde ce se bat cu o pană.
*mandolínă f., pl. e (fr. mandoline, d. it. mandolino, dim. d. mandóla, mandoră). Un fel de cobză maĭ mică și maĭ frumoasă, cu patru coarde metalice duple, dispuse și acordate ca și la vioară și care zbîrnîĭe atingîndu-le cu o pană.
mandolină (< it. mandolino, diminutiv de la mandola*), instrument cu coarde din familia lautei*, cu cutie de rezonanță* arcuită în formă de pară, mai adâncită decât a lautei, dar de dimensiuni mult mai mici. Este acomp. în general de chitară (II). M. este și azi foarte utilizată în Italia, la Napoli. M. napolitane au opt corzi, divizate în patru grupe (a câte două corzi la unison*) acordate (1) la cvintă*, ca vl.: sol2, re3, la3, mi4. M. milaneză are cinci sau șase perechi de corzi acordate după cum urmează: sol2, do3, la3, re4, mi4 sau sol2, si2, mi2, la3, re4, mi4 (sol4). La M. se cântă fie cu un solz de pește, fie cu o lamă metalică sau un plectru*.

mandolină dex

Intrare: mandolină
mandolină substantiv feminin