Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru mandat

MAND├üT, mandate, s. n. 1. ├Ämputernicire (contractual─â) de a reprezenta o persoan─â fizic─â sau juridic─â ╚Öi de a ac╚Ťiona ├«n numele ei; act prin care se d─â aceast─â ├«mputernicire; procur─â. ÔŚŐ Teritoriu sub mandat = (├«n trecut) teritoriu administrat de o ╚Ťar─â str─âin─â ├«n baza hot─âr├órii unui for interna╚Ťional. 2. (Jur.) Dispozi╚Ťie, ordin. ÔŚŐ Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordon─â arestarea unui ├«nvinuit, inculpat sau condamnat. Mandat de aducere = ordin scris dat unui organ de a aduce o persoan─â (├«nvinuit, martor sau expert) ├«n fa╚Ťa unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti sau a unui organ de cercetare penal─â, pentru a da declara╚Ťii, l─âmuriri, pentru a efectua unele expertize etc. 3. Serviciu po╚Ötal prin care cineva poate expedia o sum─â de bani pentru a fi remis─â destinatarului; p. ext. formular completat ├«n acest scop, pe baza c─âruia se face transmiterea sumei; sum─â de bani expediat─â sau primit─â astfel. ÔÇô Din fr. mandat. Cf. germ. Mandat.
MAND├üT, mandate, s. n. 1. ├Ämputernicire (contractual─â) de a reprezenta o persoan─â fizic─â sau juridic─â ╚Öi de a ac╚Ťiona ├«n numele ei; act prin care se d─â aceast─â ├«mputernicire; procur─â. ÔŚŐ Teritoriu sub mandat = (├«n trecut) teritoriu administrat de o ╚Ťar─â str─âin─â ├«n baza hot─âr├órii unui for interna╚Ťional. 2. (Jur.) Dispozi╚Ťie, ordin. ÔŚŐ Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordon─â arestarea unui ├«nvinuit, inculpat sau condamnat. Mandat de aducere = ordin scris dat unui organ de a aduce o persoan─â (├«nvinuit, martor sau expert) ├«n fa╚Ťa unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti sau a unui organ de cercetare penal─â, pentru a da declara╚Ťii, l─âmuriri, pentru a efectua unele expertize etc. 3. Serviciu po╚Ötal prin care cineva poate expedia o sum─â de bani pentru a fi remis─â destinatarului; p. ext. formular completat ├«n acest scop, pe baza c─âruia se face transmiterea sumei; sum─â de bani expediat─â sau primit─â astfel. ÔÇô Din fr. mandat. Cf. germ. Mandat.
MAND├üT, mandate, s. n. 1. ├Ämputernicire dat─â cuiva de c─âtre una sau mai multe persoane pentru a le ap─âra interesele; ├«ns─ârcinare. V. procur─â. La toate congresele interna╚Ťionale de naviga╚Ťie lua parte ca delegat, av├«nd mandat s─â reprezinte interesele armatorilor din marina comercial─â greceasc─â. BART, E. 303. ÔŚŐ (Ie╚Öit din uz) Teritoriu sub mandat = teritoriu sub tutel─â. Mandat asupra coloniilor = tutel─â interna╚Ťional─â. 2. (Jur., ├«n expr.) Mandat de aducere - ordin dat unui organ de mili╚Ťie, de c─âtre procuror, anchetator penal sau o instan╚Ť─â de judecat─â, pentru a aduce o persoan─â ├«n fa╚Ťa acestora. Mandat de arestare = ordin dat unui organ de mili╚Ťie, de c─âtre procuror, anchetator penal sau o instan╚Ť─â de judecat─â, pentru arestarea unui ├«nvinuit ├«ntr-o pricin─â penal─â. (Ie╚Öit din uz) Mandat de depunere = ordin dat de judec─âtorul de instruc╚Ťie organelor de poli╚Ťie judiciar─â pentru a ridica ╚Öi ╚Ťine la dispozi╚Ťia lui, timp de 24 de ore, o persoan─â ├«nvinuit─â. 3. (├Än expr.) Mandat (po╚Ötal) = formular tip pe baza c─âruia se expediaz─â prin po╚Öt─â o sum─â de bani pentru a fi pl─âtit─â destinatarului. ╚śi mum─â-sa scontase al pensiei mandat, Jertfind o lun─â-ntreag─â din zilnica ei hran─â. MACEDONSKI, O. i 45. 4. (Neobi╚Önuit) Scrisoare. M─â pomenii c-un mandat C─â Ti╚Ťa s-a m─âritat. ╚śEZ. VII 22.
mandát s. n., pl. mandáte
mandát s. n., pl. mandáte
MAND├üT s. v. delega╚Ťie.
MAND├üT s. v. dispozi╚Ťie, hot─âr├óre, ordin, porunc─â.
MAND├üT s.n. 1. ├Ämputernicire dat─â cuiva de c─âtre o persoan─â sau de c─âtre o autoritate de a vorbi sau de a lucra ├«n numele s─âu. ÔŚŐ Teritoriu sub mandat = form─â de administrare a fostelor colonii ├«ncredin╚Ťate dup─â primul r─âzboi mondial spre administrare altor state. 2. Ordonan╚Ť─â judec─âtoreasc─â prin care o persoan─â este chemat─â ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei sau este ├«ncarcerat─â. ÔŚŐ Mandat de arestare = ordin dat de o autoritate judiciar─â prin care se dispune arestarea cuiva; mandat de aducere = ordin prin care se dispune aducerea (cu for╚Ťa) ├«n fa╚Ťa unei instan╚Ťe a unui martor (├«ntr-o pricin─â penal─â). 3. Ordin de plat─â dat de un deponent de fonduri depozitarului s─âu. ÔŚŐ Mandat po╚Ötal = formular-tip pentru expedierea banilor prin po╚Öt─â. [Cf. fr. mandat, it. mandato, lat. mandatum, germ. Mandat].
MAND├üT s. n. 1. ├«mputernicire dat─â cuiva de c─âtre o persoan─â sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra ├«n numele s─âu. ÔÖŽ teritoriu sub ~ = form─â de administrare a fostelor colonii, ├«ncredin╚Ťate dup─â primul r─âzboi mondial spre administrare altor state. 2. func╚Ťie, putere pe care o de╚Ťine un membru ales de o adunare. 3. act procedural prin care cineva este chemat ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei sau ├«ncarcerat. 4. ordin de plat─â dat de un deponent de fonduri depozitarului s─âu. ÔÖŽ ~ po╚Ötal = formular-tip pentru expedierea banilor prin po╚Öt─â. (< fr. mandat, germ. Mandat)
MAND├üT ~e n. 1) Misiune acordat─â cuiva de o persoan─â pentru a ac╚Ťiona ├«n numele ei. 2) Document care certific─â o astfel de misiune. 3) Dispozi╚Ťie emis─â de o autoritate sau de o persoan─â oficial─â spre a fi ├«ndeplinit─â de cei viza╚Ťi. ÔŚŐ ~ de arest act scris prin care un organ judiciar ordon─â arestarea unei persoane. 4) ~ po╚Ötal formular-tip pe baza c─âruia se poate expedia prin po╚Öt─â o sum─â de bani. 5) Sum─â de bani expediat─â sau primit─â astfel. /<fr. mandat
mandat n. 1. act prin care cineva d─â altuia puterea de a vorbi sau de a lucra ├«n numele s─âu: mandat de deputat; 2. bilet av├ónd ordinul de a pl─âti cuiva o sum─â anumit─â: mandat po╚Ötal; 3. mandat de aducere, ordin de a face s─â compar─â ├«naintea unui tribunal; mandat de depunere, ordonan╚Ť─â ├«n virtutea c─âreia un prevenit, ├«n contra c─âruia sÔÇÖa lansat un mandat de aducere, e re╚Ťinut ├«n casa de arest.
*mand├ít n., pl. e (lat. mandatum, lucru mandat cu─şva). Actu pin care o persoan─â ├«i d─â alte─şa putere de a lucra ├«n numele e─ş (├«ns─ârcinare): a-╚Ť─ş ├«mplini bine mandatu (de deputat, de ex.). Rescript papal care mandeaz─â s─â i se dea cu─şva primu benefici┼ş vacant pin moarte. Ordin de a face s─â vie un prevenit ├«naintea unu─ş tribunal (mandat de aducere), de a-l aresta (mandat de arestare), de a-l depune ├«n arest (mandat de depunere). Ordin (scris pe h├«rtie) de a se pl─âti la vedere oare-care sum─â cu─şva. Mandat postal (sa┼ş telegrafic), h├«rtie eliberat─â de un b─şuro┼ş postal ╚Öi ├«n care e indicat─â o sum─â care poate fi achitat─â ├«n or─ş-ce b─şuro┼ş postal. Mandat comercial, efect negociabil pin care o persoan─â e invitat─â s─â pl─âteasc─â alte─şa sa┼ş la ordinu e─ş o sum─â la o epoc─â anumit─â ╚Öi care difer─â de poli╚Ť─â pin men╚Ťiunea ÔÇ×neacceptabilÔÇŁ ╚Öi clauza ÔÇ×├«napo─şere f─âr─â plat─âÔÇŁ. V. procur─â.
MANDAT s. delega╚Ťie, ├«mputernicire, procur─â, (├«nv.) procura╚Ťie, vechilet, vechilimea, vechil├«c, (grecism ├«nv.) plirexusiotit─â. (I-a dat ~ pentru a ridica banii.)
mandat s. v. DISPOZIȚIE. HOTĂRÎRE. ORDIN. PORUNCĂ.

Mandat dex online | sinonim

Mandat definitie

Intrare: mandat
mandat substantiv neutru