mandarin definitie

19 definiții pentru mandarin

MANDARÍN1, mandarini, s. m. Demnitar indigen din Indochina; funcționar public (înalt) din China feudală. – Din fr. mandarin.
MANDARÍN2, mandarini, s. m. Arbust fructifer cu flori albe, cultivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile (Citrus nobilis). – Din mandarină (derivat regresiv).
MANDARÍN1, mandarini, s. m. Demnitar indigen din Indochina; funcționar public (înalt) din China feudală. – Din fr. mandarin.
MANDARÍN2, mandarini, s. m. Arbust fructifer cu flori albe, cultivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile (Citrus nobilis). – Din mandarină (derivat regresiv).
MANDARÍN1, mandarini, s. m. 1. Înalt demnitar în China veche. A rămas tot solemn și țifnos ca un mandarin. C. PETRESCU, C. V. 362. Mandarini, stînd laolaltă, Spun că semne sînt de ploaie. MACEDONSKI, O. I 205. Pe un pod pășește-alene fiica unui mandarin Sub cartelul de crep galbin. ALECSANDRI, P. III 88. 2. Fig. Persoană care se consideră superioară celorlalte și manifestă dispreț față de oamenii simpli și de munca lor. La acest curent s-au alipit cîțiva mandarini ai păturii intelectuale. IBRĂILEANU, SP. CR. 171.
MANDARÍN2, mandarini, s. m. Arbust fructifer cultivat în regiunile mediteraneene, al cărui fruct este comestibil.
mandarín s. m., pl. mandaríni
mandarín (demnitar, arbust) s. m., pl. mandaríni
MANDARÍN1 s.m. 1. Înalt funcționar din vechea Chină, din Indochina și Coreea. 2. (Ironic) Cel care manifestă dispreț față de oamenii simpli. [< fr. mandarin, cf. port. mandarin < sanscr. mantrin – consilier].
MANDARÍN2 s.m. Arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. [< mandarină].
MANDARÍN1 s. m. 1. demnitar indigen din Indochina; înalt funcționar din China feudală și Coreea. 2. intelectual cultivat, cu personalitate, influent, cu multe titluri. ◊ (ir.) personaj important. (< fr. mandarin)
MANDARÍN2 s. m. arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. (< mandarină)
MANDARÍN1 ~i m. Funcționar public din ierarhia superioară a Chinei feudale. /<fr. mandarin
MANDARÍN2 ~i m. Arbust subtropical cu fructe sferice, comestibile, de culoare galbenă-roșiatică, asemănătoare cu portocalele, dar mai mici decât acestea. /Din mandarină
mandarin m. nume ce se dă funcționarilor și învățaților chinezi: mandarini ’n haine scumpe de mătasă vișinie AL.
*mandarín m. (pg. mandarim, care pare a fi scr. mandalin, expert în petre prețioase, consilier, ministru ș. a.).Titlu dat de Europenĭ funcționarilor publicĭ în China. Fig. Iron. Personagiŭ influent. Arbore care produce mandarine.
mandarín s. m. Om de litere influent; om cultivat care deține multe titluri ◊ „În credința [intelectualilor ei au] rolul formal de mandarini.R.lit. 36/93 p. 3 (din fr. mandarin, it. mandarino; DN3)
MANDARÍN1 (< fr.) s. m. 1. Nume dat de către portughezi demnitarilor indigeni din Indochina, extins apoi de către europeni la înalții funcționari publici din China Feudală. 2. Fig. (Ir.) Persoană importantă și influentă.
MANDARÍN2 (< mandarină) s. m. Specie de pomi și arbuști fructiferi din genul Citrus, familia rutacee, originari din China, înalți de 3-4 m, cu frunze lancelolate, parsistente, cu flori albe, mizi și parfumate și cu fructe sferice (Citrus nobilis). Crește în regiunile tropicale și subtropicale.

mandarin dex

Intrare: mandarin
mandarin substantiv masculin