Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru mandarin

MANDAR├ŹN1, mandarini, s. m. Demnitar indigen din Indochina; func╚Ťionar public (├«nalt) din China feudal─â. ÔÇô Din fr. mandarin.
MANDAR├ŹN2, mandarini, s. m. Arbust fructifer cu flori albe, cultivat ├«n regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile (Citrus nobilis). ÔÇô Din mandarin─â (derivat regresiv).
MANDAR├ŹN1, mandarini, s. m. Demnitar indigen din Indochina; func╚Ťionar public (├«nalt) din China feudal─â. ÔÇô Din fr. mandarin.
MANDAR├ŹN2, mandarini, s. m. Arbust fructifer cu flori albe, cultivat ├«n regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile (Citrus nobilis). ÔÇô Din mandarin─â (derivat regresiv).
MANDAR├ŹN1, mandarini, s. m. 1. ├Änalt demnitar ├«n China veche. A r─âmas tot solemn ╚Öi ╚Ťifnos ca un mandarin. C. PETRESCU, C. V. 362. Mandarini, st├«nd laolalt─â, Spun c─â semne s├«nt de ploaie. MACEDONSKI, O. I 205. Pe un pod p─â╚Öe╚Öte-alene fiica unui mandarin Sub cartelul de crep galbin. ALECSANDRI, P. III 88. 2. Fig. Persoan─â care se consider─â superioar─â celorlalte ╚Öi manifest─â dispre╚Ť fa╚Ť─â de oamenii simpli ╚Öi de munca lor. La acest curent s-au alipit c├«╚Ťiva mandarini ai p─âturii intelectuale. IBR─éILEANU, SP. CR. 171.
MANDAR├ŹN2, mandarini, s. m. Arbust fructifer cultivat ├«n regiunile mediteraneene, al c─ârui fruct este comestibil.
mandar├şn s. m., pl. mandar├şni
mandar├şn (demnitar, arbust) s. m., pl. mandar├şni
MANDAR├ŹN1 s.m. 1. ├Änalt func╚Ťionar din vechea Chin─â, din Indochina ╚Öi Coreea. 2. (Ironic) Cel care manifest─â dispre╚Ť fa╚Ť─â de oamenii simpli. [< fr. mandarin, cf. port. mandarin < sanscr. mantrin ÔÇô consilier].
MANDAR├ŹN2 s.m. Arbust mediteranean cu fructe citrice, asem─ân─âtor portocalului. [< mandarin─â].
MANDAR├ŹN1 s. m. 1. demnitar indigen din Indochina; ├«nalt func╚Ťionar din China feudal─â ╚Öi Coreea. 2. intelectual cultivat, cu personalitate, influent, cu multe titluri. ÔŚŐ (ir.) personaj important. (< fr. mandarin)
MANDAR├ŹN2 s. m. arbust mediteranean cu fructe citrice, asem─ân─âtor portocalului. (< mandarin─â)
MANDAR├ŹN1 ~i m. Func╚Ťionar public din ierarhia superioar─â a Chinei feudale. /<fr. mandarin
MANDAR├ŹN2 ~i m. Arbust subtropical cu fructe sferice, comestibile, de culoare galben─â-ro╚Öiatic─â, asem─ân─âtoare cu portocalele, dar mai mici dec├ót acestea. /Din mandarin─â
mandarin m. nume ce se d─â func╚Ťionarilor ╚Öi ├«nv─â╚Ťa╚Ťilor chinezi: mandarini ÔÇÖn haine scumpe de m─âtas─â vi╚Öinie AL.
*mandar├şn m. (pg. mandarim, care pare a fi scr. mandalin, expert ├«n petre pre╚Ťioase, consilier, ministru ╚Ö. a.).Titlu dat de Europen─ş func╚Ťionarilor public─ş ├«n China. Fig. Iron. Personagi┼ş influent. Arbore care produce mandarine.
mandar├şn s. m. Om de litere influent; om cultivat care de╚Ťine multe titluri ÔŚŐ ÔÇ×├Än credin╚Ťa [intelectualilor ei au] rolul formal de mandarini.ÔÇŁ R.lit. 36/93 p. 3 (din fr. mandarin, it. mandarino; DN3)
MANDAR├ŹN1 (< fr.) s. m. 1. Nume dat de c─âtre portughezi demnitarilor indigeni din Indochina, extins apoi de c─âtre europeni la ├«nal╚Ťii func╚Ťionari publici din China Feudal─â. 2. Fig. (Ir.) Persoan─â important─â ╚Öi influent─â.
MANDAR├ŹN2 (< mandarin─â) s. m. Specie de pomi ╚Öi arbu╚Öti fructiferi din genul Citrus, familia rutacee, originari din China, ├«nal╚Ťi de 3-4 m, cu frunze lancelolate, parsistente, cu flori albe, mizi ╚Öi parfumate ╚Öi cu fructe sferice (Citrus nobilis). Cre╚Öte ├«n regiunile tropicale ╚Öi subtropicale.

Mandarin dex online | sinonim

Mandarin definitie

Intrare: mandarin
mandarin substantiv masculin