Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru manco

M├üNCO s. n. (Fin.) Ceea ce lipse╚Öte; spec. lips─â de bani constatat─â la ├«ncheierea unor socoteli; pierdere (estimat─â) la o marf─â cu prilejul transportului, al desfacerii etc. ÔÇô Din it. manco.
M├üNCO s. n. (Fin.) Ceea ce lipse╚Öte; spec. lips─â de bani constatat─â la ├«ncheierea unor socoteli; pierdere (estimat─â) la o marf─â cu prilejul transportului, al desfacerii etc. ÔÇô Din it. manco.
MÁNCO s. n. Ceea ce lipsește; lipsă de numerar constatată la încheierea unei socoteli; pierdere de cantitate la mărfuri cu prilejul transportului, al desfacerii etc.
mánco s. n., art. máncoul
mánco s. n.
MÁNCO s. (FIN.) lipsă.
M├üNCO s.n. (Fin.) Lips─â; (spec.) lips─â de bani care se constat─â la ├«ncheierea unei socoteli. ÔÖŽ Pierdere la o marf─â datorat─â transportului etc. [< it. manco].
MÁNCO s. n. (fin.) lipsă de bani care se constată la încheierea unei socoteli; pierdere la o marfă datorată transportului etc. (< it. manco)
M├üNCO n. 1) fin. Lips─â de bani; deficit. 2) Lips─â de bani care se constat─â la ├«ncheierea unei opera╚Ťiuni contabile. 3) Pierdere la o marf─â, mai ales datorit─â transportului. /<it. manco
MANCO s. (FIN.) lips─â.
MANCO CAPAC (în inca: Manqo Qhapaq) 1. Fondator legendar al dinastiei inca din Perú (c. 1200). 2. Yupanqui M. (1513-1537), ultimul împărat inca. S-a urcat pe tron cu ajutorul conchistadorului F. Pizarro, dar înfrânt în conflict cu acesta a fost înlăturat și ucis.
Manc/o, -u v. Manuel V, 1.
mancó s. n. invar. (prst.) lipsă de bani în casă; criză financiară a unei prostituate sau a unui stabiliment.

Manco dex online | sinonim

Manco definitie

Intrare: manco
manco substantiv neutru
Intrare: Manco
Manco