manco definitie

2 intrări

13 definiții pentru manco

MÁNCO s. n. (Fin.) Ceea ce lipsește; spec. lipsă de bani constatată la încheierea unor socoteli; pierdere (estimată) la o marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc. – Din it. manco.
MÁNCO s. n. (Fin.) Ceea ce lipsește; spec. lipsă de bani constatată la încheierea unor socoteli; pierdere (estimată) la o marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc. – Din it. manco.
MÁNCO s. n. Ceea ce lipsește; lipsă de numerar constatată la încheierea unei socoteli; pierdere de cantitate la mărfuri cu prilejul transportului, al desfacerii etc.
mánco s. n., art. máncoul
mánco s. n.
MÁNCO s. (FIN.) lipsă.
MÁNCO s.n. (Fin.) Lipsă; (spec.) lipsă de bani care se constată la încheierea unei socoteli. ♦ Pierdere la o marfă datorată transportului etc. [< it. manco].
MÁNCO s. n. (fin.) lipsă de bani care se constată la încheierea unei socoteli; pierdere la o marfă datorată transportului etc. (< it. manco)
MÁNCO n. 1) fin. Lipsă de bani; deficit. 2) Lipsă de bani care se constată la încheierea unei operațiuni contabile. 3) Pierdere la o marfă, mai ales datorită transportului. /<it. manco
MANCO s. (FIN.) lipsă.
MANCO CAPAC (în inca: Manqo Qhapaq) 1. Fondator legendar al dinastiei inca din Perú (c. 1200). 2. Yupanqui M. (1513-1537), ultimul împărat inca. S-a urcat pe tron cu ajutorul conchistadorului F. Pizarro, dar înfrânt în conflict cu acesta a fost înlăturat și ucis.
Manc/o, -u v. Manuel V, 1.
mancó s. n. invar. (prst.) lipsă de bani în casă; criză financiară a unei prostituate sau a unui stabiliment.

manco dex

Intrare: manco
manco substantiv neutru
Intrare: Manco
Manco