MANȘONÁ, manșonez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A îmbina două țevi, bare etc. printr-un manșon (2). – Din fr. manchonner.

MANȘONÁT, -Ă, manșonați, -te, adj. (Despre bare, țevi etc.) Care a fost îmbinat printr-un manșon (2). – V. manșona.

MANȘONÁ, manșonez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A îmbina două țevi, bare etc. printr-un manșon (2). – Din fr. manchonner.

MANȘONÁT, -Ă, manșonați, -te, adj. (Despre bare, țevi etc.) Care a fost îmbinat printr-un manșon (2). – V. manșona.

manșoná vb., ind. prez. 1 sg. manșonéz, 3 sg. și pl. manșoneáză

MANȘONÁ vb. tr. a îmbina două țevi, bare etc. cu o mufă sau un manșon (2). (< fr. manchonner)