manșon definitie

13 definiții pentru manșon

MANȘÓN, manșoane, s. n. 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină, în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecționat din blană sau din stofă vătuită și folosit pentru a apăra mâinile de frig. 2. Piesă în formă de inel sau de țeavă scurtă, care servește la îmbinarea a două țevi, bare etc.; parte lărgită de la capătul unui tub, care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub. ♦ Bucată de cauciuc care se introduce între camera și anvelopa unei roți de automobil, de motocicletă etc. pentru a proteja camera. ♦ Înveliș de protecție (de formă inelară) în care se îmbracă mânerul sau altă parte a unor obiecte. 3. (Bot.) Membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc. – Din fr. manchon.
MANȘÓN, manșoane, s. n. 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină, în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecționat din blană sau din stofă vătuită și folosit pentru a apăra mâinile de frig. 2. Piesă în formă de inel sau de țeavă scurtă, care servește la îmbinarea a două țevi, bare etc.; parte lărgită de la capătul unui tub, care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub. ♦ Bucată de cauciuc care se introduce între camera și anvelopa unei roți de automobil, de motocicletă etc. pentru a proteja camera. ♦ Înveliș de protecție (de formă inelară) în care se îmbracă mânerul sau altă parte a unor obiecte. 3. (Bot.) Membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc. – Din fr. manchon.
MANȘÓN, manșoane, s. n. 1. Accesoriu de îmbrăcăminte (în formă cilindrică) deschis la ambele capete, confecționat din blană sau din postav (îmblănit) și folosit pentru a apăra mîinile de frig. Lepădase manșonul, își scotea pălăria. PAS, Z. I 68. 2. Piesă de legătură în formă de inel sau de țeava scurtă, care servește la asamblarea a două țevi, bare sau cabluri, ale căror capete le cuprinde; partea lărgită de la capătul unui tub, care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub pe care îl îmbracă la capăt. Pietrele azvîrlite izbeau undeva fierăria, de obicei manșonul roților. DUMITRIU, V. E. 110. ♦ Bucată de cauciuc care se introduce între camera și anvelopa unei roți de automobil, pentru a proteja camera, în dreptul unei rosături sau rupturi a anvelopei. ♦ (Sport) înveliș de sfoară înfășurată, servind pentru apucarea suliței.
manșón s. n., pl. manșoáne
manșón s. n., pl. manșoáne
MANȘÓN s. 1. (Transilv.) mânecar, (înv.) colceag. (Un ~ de blană pentru mâini.) 2. (TEHN.) mufă. (~ la o țeavă.)
MANȘÓN s.n. 1. Obiect accesoriu de îmbrăcăminte făcut din blană sau din stofă, având două deschizături laterale în care se țin mâinile pentru a le apăra de frig. 2. Piesă cu filet interior cu care se îmbină două țevi; partea de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roți pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau a unei găuri a anvelopei. 3. Înveliș de protecție în care se îmbracă mânerul unor obiecte. [Pl. -oane. / < fr. manchon].
MANȘÓN s. n. 1. accesoriu de îmbrăcăminte, din blană sau din stofă, cu două deschizături laterale în care se țin mâinile pentru a le apăra de frig. 2. piesă cu filet interior cu care se îmbină două țevi; partea lărgită de la capătul unui tub, la îmbinarea acestuia cu alt tub; mufă (1). 3. bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roți pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau al unei găuri a anvelopei. 4. înveliș de protecție în care se îmbracă mânerul unor obiecte. 5. membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc. (< fr. manchon)
MANȘÓN ~oáne n. 1) Accesoriu vestimentar feminin, confecționat din blană sau din stofă, în formă cilindrică, deschis la ambele capete și folosit pentru a proteja mâinile de frig. 2) Piesă cilindrică folosită la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, țevilor sau cablurilor; mufă. 3) Capăt lărgit al unei țevi sau tub, care servește la îmbinarea acestora cu un alt tub sau țeavă; mufă. /<fr. manchon
manșon n. blană în formă de sac deschisă de ambele căpătâie în care se bagă mâinile la frig (= fr. manchon).
*manșón n., pl. oane (fr. manchon, d. manche, mînecă). Cilindru de blană saŭ de postav, de forma uneĭ mînecĭ scurte și groase, deschis la amîndoŭă capetele și în care damele țin mînile ĭarna ca să nu le fie frig. V. colceag.
MANȘON s. 1. (Transilv.) mînecar, (înv.) colceag. (Un ~ de blană pentru mîini.) 2. (TEHN.) mufă. (~ la o țeavă.)
damă cu manșoane expr. femeie frumoasă și elegantă.

manșon dex

Intrare: manșon
manșon substantiv neutru