mamifer definitie

2 intrări

15 definiții pentru mamifer

MAMIFÉR, mamifere, s. n. (La pl.) Clasă de vertebrate superioare care au corpul acoperit cu păr, nasc pui vii și îi hrănesc cu laptele lor; (și la sg.) animal din această clasă. ◊ (Adjectival) Animal mamifer. – Din fr. mammifère.
MAMIFÉR, mamifere, s. n. (La pl.) Clasă de vertebrate superioare care au corpul acoperit cu păr, nasc pui vii și îi hrănesc cu laptele lor; (și la sg.) animal din această clasă. ◊ (Adjectival) Animal mamifer. – Din fr. mammifère.
MAMIFÉR, mamifere, s. n. Nume dat animalelor din clasa superioară a vertebratelor, care au corpul acoperit cu păr, nasc pui vii și îi hrănesc cu laptele secretat de mamele. La majoritatea mamiferelor, în cavitatea bucală sînt dinți bine dezvoltați, înfipți în alveole. ZOOLOGIA 170. ◊ (Adjectival) Animal mamifer.
mamifér s. n., pl. mamifére
mamifér s. n., pl. mamifére
MAMIFÉR adj., s. (ZOOL.) (înv.) sugător. (Animale ~.)
MAMIFÉRE s.n. pl. Clasă de vertebrate superioare, care au corpul acoperit cu păr, nasc pui vii și îi hrănesc cu lapte propriu; (la sg.) animal din această clasă. ♦ (adj.) Animal mamifer. [Sg. mamifer. / < fr. mammifères, cf. lat. mamma – mamelă, ferre – a purta].
MAMIFÉR, -Ă I. adj. care are mamele. II. s. n. pl. clasă de vertebrate superioare cu corpul acoperit cu păr, care nasc pui vii și îi hrănesc cu lapte propriu. (< fr. mammifère/s/)
MAMIFÉR ~e n. 1) la pl. Clasă de animale vertebrate superioare, care au mamele, nasc pui, hrănindu-i cu laptele matern (reprezentanți: vaca, oaia, capra etc.). 2) Animal din această clasă. /<fr. mammifere
mamifer m. animal din clasa mamiferelor.
mamifere n. pl. clasă de animale cu țâțe.
*mamifér, -ă adj. (d. lat. mamma, țîță, și fer ca în fructifer). Zool. Care are mamele. N. pl. Prima din cele cincĭ clase de animale vertebrate, caracterizată pin mamele. – Mamiferele se împart în doŭă marĭ grupe: placentare și neplacentare. Prima grupă cuprinde 12 ordine: primatele, lemurienele (saŭ prosimienele), chiropterele, carnivorele, pinipedele, insectivorele, rozătoarele, proboscidienele, artiodactilele, perisodactilele, cetaceele și edentatele; a doŭa grupă: marsupialele și monotremele. Toate mamiferele nasc puĭ viĭ, pe care-ĭ nutresc cu laptele produs de mamele. Mamiferele aŭ doĭ plămînĭ, un creĭer și o inimă; toate, afară de cetacee, aŭ patru extremitățĭ saŭ membre, care se numesc mînĭ, picĭoare saŭ labe. Pintre ele-s animalele cele maĭ marĭ.
MAMIFER adj., s. (ZOOL.) (înv.) sugător. (Animale ~.)
MAMIFÉRE (< fr.; {s} lat. mamma „mamelă” + fero „a purta”) s. n. pl. Clasă de vertebrate superioare, caracterizate prin prezența mamelelor, având corpul acoperit cu păr, cavitatea toracică separată de cea abdominală, respirație pulmonară, inima cu patru camere, encefalul dezvoltat (emisferele cerebrale prezentând scoarță), temperatura corpului relativ constantă și fiind în general vivipare (Mammalia); se împart în monotreme, marsupiale și placentare.
MAMI- „mamelă”. ◊ L. mamma „sîn, mamelă” > fr. mammi-, engl. id. > rom. mami-. □ ~fer (v. -fer), adj., s. n. pl., 1. adj., Care are mamele. 2. s. n. pl., Clasă de vertebrate superioare, cu temperatura corpului constantă, care nasc pui vii și-i alăptează cu mamelele; ~form (v. -form), adj., în formă de mamelă; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație de chirurgie plastică în vederea remedierii mamelonului ombilicat.

mamifer dex

Intrare: mamifer
mamifer substantiv neutru
Intrare: mamifer
mamifer