maltratare definitie

2 intrări

22 definiții pentru maltratare

MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui, a brutaliza. – Din fr. maltraiter, it. maltrattare.[1]
MALTRATÁRE, maltratări, s. f. Acțiunea de a maltrata și rezultatul ei; brutalizare. – V. maltrata.
MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui, a brutaliza. – Din fr. maltraiter, it. maltrattare.
MALTRATÁRE, maltratări, s. f. Acțiunea de a maltrata și rezultatul ei; brutalizare. – V. maltrata.
MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la dureri fizice sau morale, a se purta rău cu cineva; a chinui, a brutaliza. Emil îl maltratează cînd lipsesc eu. C. PETRESCU, Î. II 247. N-am fost destul de maltratat de limba și de mina cutezătorului acestuia, ca să mă mai apuc acum să mă espun și țintei pistolului său? NEGRUZZI, S. I 211. ◊ Fig. Sensibilitatea firească i-e maltratată în căsnicia asta în fiece moment. REBREANU, R. I 230.
MALTRATÁRE, maltratări, s. f. Acțiunea de a maltrata și rezultatul ei; purtare nemiloasă, tratament rău, aspru; brutalitate. Pentru maltratare însă, ce reparație aș mai fi căutat? CARAGIALE, O. VII 229. în zadar am cerut să mi se spuie motivul unei asemeni maltratări. RUSSO, S. 200.
maltratá (a ~) vb., ind. prez. 3 maltrateáză
maltratáre s. f., g.-d. art. maltratắrii; pl. maltratắri
maltratá vb., ind. prez. 1 sg. maltratéz, 3 sg. și pl. maltrateáză
maltratáre s. f., g.-d. art. maltratării; pl. maltratări
MALTRATÁ vb. a brusca, a brutaliza, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (Își ~ soția.)
MALTRATÁRE s. bruscare, brutalizare, (livr.) molestare. (~ unei persoane.)
A maltrata ≠ a menaja
MALTRATÁ vb. I. tr. A bate, a lovi; a trata pe cineva cu violență; a chinui, a brutaliza. [Cf. fr. maltraiter, it. maltrattare].
MALTRATÁRE s.f. Acțiunea de a maltrata și rezultatul ei; brutalizare. [< maltrata].
MALTRATÁ vb. tr. a trata pe cineva cu violență; a chinui, a brutaliza. (< fr. maltraiter, it. maltrattare)
A MALTRATÁ ~éz tranz. 1) A trata cu brutalitate. 2) A chinui, producând dureri fizice sau morale. /<fr. maltrater, it. maltratare
maltratà v. a trata rău pe cineva, cu vorba sau cu fapta.
*maltratéz v. tr. (fr. maltraiter, d. mal, răŭ, și traiter, a trata). Tratez răŭ cu vorba saŭ cu fapta. V. strepezesc.
MALTRATA vb. a brusca, a brutaliza, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (Își ~ soția.)
MALTRATARE s. bruscare, brutalizare, (livr.) molestare. (~ unei persoane.)
maltrata, trata Dicționarele noastre explică pe trata prin it. trattare, probabil după exemplul dat de TDRG (numai Scriban trimite la franceză și italiană). Dar maltrata nu este la TDRG, de aceea CADE și Scriban pornesc de la fr. maltraiter, iar DLLM zice „după fr. maltraiter”; mai curios este că și DLR trimite întîi la franceză, și numai în rîndul al doilea la italiană. Din franceză vin germ. malträtieren și trätieren, bulg. mpemupam și maлmpemupam, rus. mpemupoвamь și maлbmpemupoвamь; de ce româna singură are în temă un a? Mai cunoaștem și forma tratarisi (atestări la Ursu), care ar arăta originea grecească (deși nu e imposibil să se fi format în românește de la trata, așa cum avem pe plimbarisi de la plimba). Și Ursu trimite, pentru originea formei grecești τραττάρω la latină și franceză, nu la italiană, cum era normal. Pare probabil că în românește a fost întîi tratarisi, din grecește, apoi trata, pentru care nu avem neapărat nevoie de italiană, cf. regula, format după regularisi. Pentru variantele tracta, tractație (notate de Ursu), vezi rus. mpaкmoвamь, mpaкmamцuя.

maltratare dex

Intrare: maltrata
maltrata verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: maltratare
maltratare substantiv feminin