MALTÓZĂ s. f. Substanță zaharoasă formată din două molecule de glucoză; zahăr de malț. – Din fr. maltose, germ. Maltose.

MALTÓZĂ s. f. Substanță zaharoasă formată din două molecule de glucoză; zahăr de malț. – Din fr. maltose, germ. Maltose.

MALTÓZĂ s. f. Substanță zaharoasă care se prepară în industrie din amidon, sub influența diastazei din malț și care este folosită la fabricarea alcoolului etilic.

maltóză s. f., g.-d. art. maltózei

maltóză s. f., g.-d. art. maltózei

MALTÓZĂ s. (CHIM.) zahăr de malț.

MALTÓZĂ s.f. Zahăr cristalizat, solubil în apă, care se prepară din amidon. [< fr. maltose, germ. Maltose].

MALTÓZĂ s. f. compus organic natural din două molecule de glucoză. (< fr. maltose, germ. Maltose)

MALTÓZĂ f. Substanță zaharoasă cristalizată, obținută din amidon. /<fr. maltose, germ. Maltose

MALTOZĂ s. (CHIM.) zahăr de malț.

MALTÓZĂ (< fr., germ. {i}) s. f. Dizaharid compus din două molecule de glucoză. În organismele vii se formează prin scindarea amidonului și glicogenului sub acțiunea amilazelor. Este prezent într-un mare număr de alimente de origine vegetală (boabe încolțite de orez și de alte cereale, legume și fructe). Se mai numește zahăr de malț.