malin definitie

3 intrări

40 definiții pentru malin

MALÍGN, -Ă, maligni, -e, adj. (Despre boli sau procese patologice) De natură gravă, care evoluează spre agravare. ◊ Tumoare malignă = tumoare canceroasă. Pustulă malignă = dalac. ♦ (Rar) Înclinat spre rău, care face rău. [Var.: (înv.) malín, -ă adj.] – Din lat. malignus. Cf. fr. malin.
MALÍN, -Ă adj. v. malign.
MĂLÍN, mălini, s. m. 1. Arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe mirositoare și cu fructe drupe mici, negre, din a cărui scoarță amară se prepară un medicament astringent (Prunus padus). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. – Din mălină (derivat regresiv).
MALÍGN, -Ă, maligni, -e, adj. (Despre boli) De natură gravă, foarte primejdios. ◊ Tumoare malignă = tumoare canceroasă. Pustulă malignă = dalac. ♦ (Rar) Înclinat spre rău, care face rău. [Var.: (înv.) malín, -ă adj.] – Din lat. malignus. Cf. fr. malin.
MALÍN, -Ă adj. v. malign.
MĂLÍN, mălini, s. m. 1. Arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe mirositoare și cu fructe drupe mici, negre, din a cărui scoarță amară se prepară un medicament astringent (Prunus padus). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. – Din mălină (derivat regresiv).
MALÍGN, -Ă, maligni, -e, adj. (Despre boli, mai ales despre tumori, în opoziție cu benign) De natură gravă, foarte primejdioasă. A ști ce este cancerul înseamnă în primul rînd a cunoaște particularitățile pe care le prezintă schimbul de substanțe în tumorile maligne. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 492, 5/3. ◊ Pustula malignă = dalac.
MĂLÍN, mălini, s. m. 1. Arbust din familia rozaceelor, cu frunze asemănătoare celor de prun, cu flori albe mirositoare, în ciorchine (Prunus padus). Mălinii înfloriți își revărsau miresmele tari asupra cerdacului SADOVEANU, O. I 344. Din albele crenguțe de mălin, Petale mici cu palide nervuri Îmi plouă tot parfumul din păduri. CAZIMIR, E. U. 9. 2. (Transilv.) Liliac. – Variantă: mălínă s. f.
malígn adj. m., pl. malígni; f. malígnă, pl. malígne
mălín s. m., pl. mălíni
malígn adj. m., pl. malígni; f. sg. malígnă, pl. malígne
malín s. n.
mălín s. m., pl. mălíni
MALÍGN adj. 1. v. incurabil. 2. grav, greu, periculos, primejdios, serios, (rar) sever, (fam.) urât. (O boală ~; o formă ~ a bolii.)
MALÍGN adj. v. răutăcios.
MĂLÍN s. (BOT.; Prunus padus) (Transilv. și Ban.) prun sălbatic.
MĂLÍN s. v. lemn-câinesc, liliac, mahaleb, năfurică, pin, sirinderică, vișin turcesc.
PUSTULĂ MALÍGNĂ s. v. antrax.
Malign ≠ benign
MALÍGN, -Ă adj. (Despre boli; op. benign) Grav, periculos, primejdios. ◊ Tumoare malignă = tumoare canceroasă; pustulă malignă = antrax. ♦ (Rar) Înclinat spre rău. [< lat. malignus, cf. fr. maligne].
MALÍGN, -Ă adj. (despre boli, procese patologice) de natură gravă. ◊ (fig.) rău, cu influență vătămătoare. (< fr. maligne, lat. malignus)
MALÍN s. n. dantelă transparentă, ușoară, fină. (< fr. malines)
mălín (mălíni), s. m. – Arbust (Prunus padus). Sl. (bg., cr., slov., ceh., pol., rus.) malina „zmeură” (Cihac, II, 185; Berneker, II, 12; Pascu, II, 220; Conev 44). Confuzia semantică se explică prin prezența plantei în aceleași desișuri în care crește zmeura. – Der. mălină, s. f. (fructul mălinului); măliniș, s. n. (munte în care există mulți arbuști din această specie); măliniță, s. f. (tulichină, Ligustrum vulgare).
MALÍGN ~ă (~i, ~e) (despre boli) Care este deosebit de grav. Tumoare ~ă. /<lat. malignus, lat. malin
MĂLÍN ~i m. Arbore din familia rozaceelor având frunzele cu marginea zimțată, cu flori albe și fructe mici, negre, folosite în industria alimentară și în medicină. /Din mălină
mălin m. 1. arbust cu foaia ca lămâița, cu floarea albă ca salcâmul (Prunus padus); 2. Tr. liliac.
*malígn, -ă adj. (lat. malignus, d. malus, răŭ. V. benign). Grav, periculos, vătămător, vorbind de boale: dalacu se numește și „pustulă malignă”. Adv. În mod malign.
malín, V. mălin.
mălín m. (d. mălină). Olt. Un copăcel rozaceŭ care crește pin pădurile umede de la munte și face niște drupe negre marĭ cît bobu de mazăre așezate în strugurĭ și a căruĭ scoarță e amară și astringentă (prunus padus, cérasus padus și padus racemosa). Un fel de vișin mic (cu fructe negre și amare, cu lemnu roș mirositor din care se fac cĭubuce, țigarete și bastoane) care crește pin pădurĭ și tufișurĭ (prunus [saŭ cérasus] mahaléb), numit odinioară antep. Drog, un copac din neamu salcîmuluĭ. Malin negru, 1. pațachină, verigar, salbă moale, 2. alt copăcel oleaceŭ (V. lemn cînesc). Trans. Mălin roș orĭ numaĭ mălin, malin și melin, liliac (syringa vulgaris). V. scumpie și călin.
MALIGN adj. (MED.) grav, greu, periculos, primejdios, serios, (rar) sever, (fam.) urît. (O boală ~; o formă ~ a bolii.)
malign adj. v. RĂUTĂCIOS.
MĂLIN s. (BOT.; Prunus padus) (Transilv. și Ban.) prun sălbatic.
mălin s. v. LEMN-CÎINESC. LILIAC. MAHALEB. NĂFURICĂ. PIN. SIRINDERICĂ. VIȘIN TURCESC.
PUSTULĂ MALIGNĂ s. (MED., MED. VET.) antrax, cărbune, dalac, (reg.) armurare, armurariță, bubă (neagră, rea), marmură, răsfug, talan, bășică rea, sînge mohorît, (prin Munt.) pripit, (prin Ban. și Munt.) spurcat, (înv.) serpengea.
mălín, mălini, s.m. – (bot.) Arbust decorativ cu flori albe sau liliachii, mirositoare; liliac (Prunus padus). – Din mălină (der. regr.) (Scriban, DEX, MDA); din sl. malina „zmeură” (Cihac, Conev, Berneker, Pascu, cf. DER).
mălín, -i, s.m. – (bot.) Arbust decorativ cu flori albe sau liliachii, mirositoare; liliac. – Din ucr. malyna „zmeură”.
MĂLÍN (< mălină) s. n. Arbore melifer din familia rozaceelor, înalt până la 15 m, cu frunze eliptice, dințate, cu flori albe puternic, parfumate, mici, în raceme și cu fruct drupă globuloasă mică, neagră; crește spontan în regiunea de dealuri și uneori se cultivă în scopuri decorative (Prunus padus). Scoarța are proprietăți diuretice și calmate.
MĂLIN subst. 1. – (Dm); – Roșilu din Drajna, 1670 (BCI XIII); -a (Dm; Șez; 16 A I 216, II 119); -escu; -ești s. Cf. și blg. мaлuкa „sora mai mică a soțului”.
Prunus padus L., « Mălin ». Specie care înflorește primăvara, după înfrunzire. Flori albe, puternic parfumate, pînă la 20 în raceme pendente, fin-păroase. Frunze eliptice, groase, glabre, cu baza rotunjită, verzi-închis, pe partea inferioară glauscente, de cele mai multe ori rugoase, pețiolate. Arbore cu port erect, pînă la 15 cm înălțime, scoarță netedă. Fructe mici, negricioase, dulci, necomestibile.
Prunus serotina Ehrh., « Mălin american ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe, mici, dispuse în raceme pendente, pînă la 14 cm lungime. Frunze alungit-eliptice, lanceolate, baza cuneată, dințate pe margini, pe partea superioară lucioase, cu pețiol 3 cm lungime. Arbore sau arbust înalt și lujeri roșii-închis, glabrii. Fructe sferice, roșii-negricioase, comestibile. Crește relativ repede și rezistă bine la secetă și ger. modificată

malin dex

Intrare: malign
malin substantiv neutru
malign adjectiv
Intrare: mălin
mălin substantiv masculin
Intrare: Mălin
Mălin