MALGÁȘ, -Ă, malgași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Madagascarului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Madagascarului sau malgașilor (1), privitor la Madagascar ori la malgași. ♦ (Substantivat, f.) Limba oficială a Madagascarului. – Din fr. malgache.

MALGÁȘ, -Ă, malgași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Madagascarului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Madagascarului sau populației lui; privitor la Madagascar sau la populația lui. – Din fr. malgache.

malgáș adj. m., s. m., pl. malgáși; adj. f., s. f. malgáșă, art. malgáșa, pl. malgáșe

malgáșă (limbă) s. f., art. malgáșa, g.-d. art. malgáșei

malgáș s. m., adj. m., pl. malgáși; f. sg. malgáșă, art. malgáșa, g.-d. art. malgáșei, pl. malgáșe

MALGÁȘ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Madagascar. ◊ (s. f.) grup de limbi malaio-polineziene vorbite în Madagascar. (< fr. malgache)

Malgași m. pl. numele locuitorilor indigeni din Madagascar.

MALGÁȘ, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (la m. pl.) Locuitori ai insulei Madagascar, aparținând în cea mai mare parte rasei mongolide. ♦ Persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține malgașilor (1), care se referă la malgași. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia austroneziană, ramura indoneziană, vorbită în ins. Madagascar și Comore de c. 6,5 mil. de oameni. Limba oficială a Rep. Madagascar, alături de franceză. Alfabet latin, adoptat în 1823 (unele dialecte, îl mai păstrează pe cel arab, introdus în sec. 12); ortografie aproape fonetică (stabilită de misionarii englezi).