Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru maleabilitate

MALEABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi maleabil. ♦ Fig. Capacitate, ușurință de adaptare. [Pr.: -le-a-] – Din fr. malléabilité.
MALEABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi maleabil. ♦ Capacitate, ușurință de adaptare. [Pr.: -le-a-] – Din fr. malléabilité.
MALEABILITÁTE s. f. Însușirea unui corp de a fi maleabil. ◊ Fig. Capacitate (a unei persoane) de a se adapta ușor la împrejurări. – Pronunțat: -le-a-.
maleabilitáte (-le-a-) s. f., g.-d. art. maleabilitắții
maleabilitáte s. f. (sil. -le-a-), g.-d. art. maleabilității
MALEABILITÁTE s. v. adaptabilitate.
MALEABILITÁTE s.f. 1. Proprietate a unor metale sau aliaje de a fi maleabile. 2. (Fig.) Suplețe. ♦ Docilitate; adaptabilitate. [Pron. -le-a-. / cf. fr. malléabilité].
MALEABILITÁTE s. f. 1. proprietate a unui metal, material, de a fi maleabil. 2. (fig.) capacitate, ușurință de adaptare, suplețe; docilitate. (< fr. malléabilité)
MALEABILITÁTE f. 1) Caracter maleabil. 2) fig. Ușurință de adaptare. [Sil. -le-a-] /<fr. malléabilité
maleabilitate f. caracterul celor maleabile.
*maleabilitáte f. (d. maleabil). Fiz. Calitatea de a fi maleabil. Fig. Maleabilitatea caracteruluĭ.
maleabilitate s. v. ADAPTABILITATE.

Maleabilitate dex online | sinonim

Maleabilitate definitie

Intrare: maleabilitate
maleabilitate substantiv feminin
  • silabisire: -le-a-