Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 684341:

máldăr (vest) și máldur (est) m. (mgerm. malder, azĭ malter, baniță, lemne cît încap odată în car, de unde și pol. maldr și malder. Dar poate fi și infl. de mandel, căpiță de 15 snopĭ; mlat. mandala, 15 bucățĭ. Cp. Bern. 2, 11). Snop de fîn, stuf, cocenĭ, vergĭ ș. a.

maldăr definitie

maldăr dex