MALÁRIE s. f. Boală infecțioasă provocată de hematozoarul palustru (transmis prin înțepătura țânțarilor anofeli), caracterizată prin puternice accese de friguri; paludism, friguri (palustre). – Din it. malaria. Cf. fr. malaria, germ. Malaria.

MALÁRIE, malarii, s. f. Boală infecțioasă provocată de hematozoarul palustru (transmis prin înțepătura țânțarilor anofeli), caracterizată prin puternice accese de friguri; paludism, friguri (palustre). – Din it. malaria. Cf. fr. malaria, germ. Malaria.

MALÁRIE s. f. Boală infecțioasă cauzată de hematozoarul palustru propagat de țînțarul anofel și care se caracterizează prin puternice friguri intermitente; paludism, friguri (palustre).

malárie (-ri-e) s. f., art. malária (-ri-a), g.-d. malárii, art. maláriei

malárie s. f. (sil. -ri-e), art. malária (sil. -ri-a), g.-d. malárii, art. maláriei

MALÁRIE s. (MED.) impaludism, paludism, friguri (palustre) (pl.), (rar) friguri paludeene (pl.).

MALÁRIE s.f. Boală infecțioasă transmisă de țânțarul anofel, care se manifestă prin friguri puternice și intermitențe; paludism. [< fr., it. malaria, germ. Malaria < it. malo – rău, aria – aer].

MALÁRIE s. f. boală infecțioasă provocată de hematozoarul palustru, care se manifestă prin friguri puternice și intermitente; paludism. (< fr., it. malaria)

MALÁRIE f. Boală infecțioasă, provocată de agenții patogeni introduși în organism prin înțepătura țânțarului anofel și manifestată prin temperatură înaltă și frisoane repetate la intervale regulate; friguri; paludism. /<it., fr. malaria

malaria f. 1. emanațiunea mlaștinelor (în Italia) și frigurile cauzate de aceste emanațiuni; 2. boală endemică în localitățile băltoase sau umede, foarte răspândită în România.

*malárie f. (it. mala ária, aer răŭ). Frigurĭ palustre: malaria era pacostea Campaniiĭ romane.

MALARIE s. (MED.) impaludism, paludism, friguri (palustre) (pl.), (rar) friguri paludeene (pl.).