Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru malaric

MALÁRIC, -Ă, malarici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de malarie (cronică). 2. Adj. Care aparține malariei, privitor la malarie. – Din it. malarico.
MALÁRIC, -Ă, malarici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de malarie (cronică). 2. Adj. Care aparține malariei, privitor la malarie. – Din it. malarico.
MALÁRIC, -Ă, malariei, -e, adj. Care suferă de malarie. Ce abdomene de copii malariei. CARAGIALE, O. II 310. ◊ (Substantivat) Se vedeau copii desculți, cu picioarele subțiri și cu burți de malariei sub cămașa despicată. C. PETRESCU, R. DR. 102.
maláric adj. m., s. m., pl. malárici; adj. f., s. f. malárică, pl. malárice
maláric adj. m., s. m., pl. malárici; f. sg. malárică, pl. malárice
MALÁRIC adj., s. (MED.) paludic. (Un ~ vindecat.)
MALÁRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de malarie. [< malarie + -ic].
MALÁRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de malarie. (< it. malarico)
MALÁRIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) (despre persoane) Care suferă de malarie. 2) Care ține de malarie; propriu malariei. Epidemie ~că. /malarie + suf. ~ic
malaric a. expus malariei: copii malarici CAR.

Malaric dex online | sinonim

Malaric definitie

Intrare: malaric (adj.)
malaric adjectiv
Intrare: malaric (s.m.)
malaric substantiv masculin