MALACOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul moluștelor. – Din fr. malacologie.

MALACOLOGÍE s. f. Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul moluștelor. – Din fr. malacologie.

malacologíe s. f., art. malacología, g.-d. malacologíi, art. malacologíei

malacologíe s. f., art. malacología, g.-d. malacologíi, art. malacologíei

MALACOLOGÍE s.f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul moluștelor. [Gen. -iei. / < fr. malacologie].

MALACOLOGÍE s. f. ramură a zoologiei care studiază moluștele. (< fr. molacologie)

MALACO- „moale, moluște, melci”. ◊ gr. malakos „moale” > fr. malaco-, engl. id., germ. malako- > rom. malaco-. □ ~derm (v. -derm), adj., care are pielea moale; ~fil1 (v. -fil1), adj., malacogam*; ~fil2 (v. -fil2), adj., cu frunze moi; ~filie (v. -filie1), s. f., polenizare prin intermediul melcilor; ~gam (v. -gam), adj., care este polenizat prin intermediul melcilor; sin. malacofil; ~id (v. -id), adj., asemănător cu un mucilagiu; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul moluștelor.