majorat definitie

30 definiții pentru majorat

MAJORÁ, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu, o taxă etc.); a spori. – Din fr. majorer.
MAJORÁT1 s. n. Vârstă la care o persoană devine majoră (1); starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă. – Din fr. majorat. Cf. germ. Majorat.
MAJORÁT2, -Ă, majorați, -te, adj. (Despre prețuri, impozite etc.) Mărit4, sporit. – V. majora.
MAJORÁ, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori. – Din fr. majorer.
MAJORÁT1 s. n. Vârstă la care o persoană devine majoră (1); starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă. – Din fr. majorat.
MAJORÁT2, -Ă, majorați, -te, adj. (Despre prețuri, impozite etc.) Mărit4, sporit. – V. majora.
MAJORÁ, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare; a mări, a spori, a urca.
MAJORÁT 1 s. n. Vîrstă la care o persoană devine majoră; starea persoanei majore.
MAJORÁT, -Ă, majorați, -te, adj. Mărit, sporit, urcat.
majorá (a ~) vb., ind. prez. 3 majoreáză
majorát s. n.
majorá vb., ind. prez. 1 sg. majoréz, 3 sg. și pl. majoreáză
majorát s. n.
MAJORÁ vb. a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ prețul; prețurile s-au ~.)
MAJORÁT s. (JUR.) majoritate, (înv.) majorenitate, vârstnicie. (Tânărul a ajuns la ~.)
MAJORÁT adj. crescut, mărit, ridicat, sporit, urcat. (Prețuri ~.)
A majora ≠ a micșora
Majorat ≠ minorat
MAJORÁ vb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < fr. majorer].
MAJORÁT s.n. 1. Vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major; majoritate civilă. 2. (Ist.) Proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. [< fr. majorat, cf. germ. Majorat].
MAJORÁ vb. tr. a mări, a spori, a urca. (< fr. majorer)
MAJORÁT s. n. 1. proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. 2. vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major. (< fr. majorat, germ. Majorat)
A MAJORÁ ~éz tranz. (prețuri, tarife, taxe, lefuri etc.) A face mai mare în număr, volum sau intensitate; a mări; a spori. ~ producția /<fr. majorer
MAJORÁT n. 1) Vârstă la care o persoană beneficiază de toate drepturile civile și politice, devenind totodată responsabilă de acțiunile sale în fața legii. 2) Situație a unei persoane majore. /<fr. majorat
majorat n. starea celui ce are vârsta cerută de lege spre a exercita drepturile civile și politice.
*majorát n., pl. urĭ (d. major). Vîrstnicie, starea omuluĭ major (trecut de 21 de anĭ, cînd are pe deplin drepturile personale). Timpu cît omu e major.
*majoréz v. tr. (fr. majorer, mlat. majóro, -áre). Măresc, sporesc.
MAJORA vb. a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ prețul; prețurile s-au ~.)
MAJORAT s. (JUR.) majoritate, (înv.) majorenitate, vîrstnicie. (Tînărul a ajuns la ~.)
MAJORAT adj. crescut, mărit, ridicat, sporit, urcat. (Prețuri ~.)

majorat dex

Intrare: majora
majora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: majorat (adj.)
majorat 1 adj. adjectiv
Intrare: majorat (s.n.)
majorat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular