Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru majorare

MAJOR├ü, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un pre╚Ť, un impozit, un salariu, o tax─â etc.); a spori. ÔÇô Din fr. majorer.
MAJOR├üRE, major─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a majora ╚Öi rezultatul ei; cre╚Ötere, m─ârire, sporire. ÔÖŽ Sum─â pe care statul o ├«ncaseaz─â ├«n plus ca sanc╚Ťiune aplicat─â celor care ├«nt├órzie plata impozitelor, taxelor etc. ÔÇô V. majora.
MAJOR├ü, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un pre╚Ť, un impozit, un salariu etc.); a spori. ÔÇô Din fr. majorer.
MAJOR├üRE, major─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a majora ╚Öi rezultatul ei; cre╚Ötere, m─ârire, sporire. ÔÖŽ Sum─â pe care statul o ├«ncaseaz─â ├«n plus ca sanc╚Ťiune aplicat─â celor care ├«nt├órzie plata impozitelor, taxelor etc. ÔÇô V. majora.
MAJORÁ, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare; a mări, a spori, a urca.
MAJOR├üRE, major─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a majora ╚Öi rezultatul ei; cre╚Ötere, m─ârire, sporire, urcare.
majorá (a ~) vb., ind. prez. 3 majoreáză
majoráre s. f., g.-d. art. majorắrii; pl. majorắri
major├í vb., ind. prez. 1 sg. major├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. majore├íz─â
majoráre s. f., g.-d. art. majorării; pl. majorări
MAJOR├ü vb. a cre╚Öte, a (se) m─âri, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ pre╚Ťul; pre╚Ťurile s-au ~.)
MAJOR├üRE s. cre╚Ötere, m─ârire, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ pre╚Ťurilor.)
A majora Ôëá a mic╚Öora
MAJORÁ vb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < fr. majorer].
MAJOR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a majora ╚Öi rezultatul ei; m─ârire. [< majora].
MAJORÁ vb. tr. a mări, a spori, a urca. (< fr. majorer)
MAJOR├üRE s. f. ac╚Ťiunea de a majora; cre╚Ötere, m─ârire. ÔŚŐ sum─â care se ├«ncaseaz─â ├«n plus ca sanc╚Ťiune pentru ├«nt├órziere la plata impozitelor, a taxelor etc. (< majora)
A MAJOR├ü ~├ęz tranz. (pre╚Ťuri, tarife, taxe, lefuri etc.) A face mai mare ├«n num─âr, volum sau intensitate; a m─âri; a spori. ~ produc╚Ťia /<fr. majorer
*major├ęz v. tr. (fr. majorer, mlat. maj├│ro, -├íre). M─âresc, sporesc.
MAJORA vb. a cre╚Öte, a (se) m─âri, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ pre╚Ťul; pre╚Ťurile s-au ~.)
MAJORARE s. cre╚Ötere, m─ârire, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ pre╚Ťurilor.)

Majorare dex online | sinonim

Majorare definitie

Intrare: majora
majora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: majorare
majorare substantiv feminin