Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

MAJ├ôR, -─é, majori, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care a ├«mplinit v├órsta legal─â pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile ╚Öi politice depline. 2. Foarte important, principal. ÔÖŽ (Log.; ├«n sintagmele) Termen major = predicatul concluziei unui silogism. Premis─â major─â = premis─â care con╚Ťine termenul major al silogismului. 3. (├Änv.; Mil.; ├«n sintagmele) Sergent major v. sergent. Plutonier major (╚Öi substantivat, m.) v. plutonier. 4. (Muz.; ├«n sintagma) Gam─â major─â sau mod major = gam─â sau mod care cuprinde cinci tonuri ╚Öi dou─â semitonuri. ÔÇô Din fr. majeur, major.
STAT1, state, s. n. 1. (Jur.) Institu╚Ťie suprastructural─â, instrument principal de organizare politic─â ╚Öi administrativ─â prin intermediul c─âruia se exercit─â func╚Ťionalitatea sistemului social ╚Öi sunt reglementate rela╚Ťiile dintre oameni; teritoriul ╚Öi popula╚Ťia asupra c─ârora ├«╚Öi exercit─â autoritatea aceast─â organiza╚Ťie; ╚Ťar─â. ÔŚŐ Loc. adj. De stat = a) care eman─â de la stat1; b) care e condus ╚Öi controlat de stat1, care apar╚Ťine statului1; c) care angajeaz─â statul1, care se refer─â la stat1. ÔÖŽ Om (sau b─ârbat) de stat = persoan─â care are un rol important ├«n conducerea ╚Ť─ârii. 2. (La pl., ├«n Evul Mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite ╚Ť─âri. 3. (Mil.; ├«n sintagma) Stat-major = organ de conducere a trupelor format dintr-un anumit num─âr de ofi╚Ťeri sub conducerea unui ╚Öef, care func╚Ťioneaz─â pe l├óng─â comandamentele marilor unit─â╚Ťi militare sau la nivelul ├«ntregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. ÔÇô Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri dup─â fr. ├ętat).
DEGET─éR├Ü╚Ü, deget─âru╚Ťi, s. m. Plant─â erbacee din familia primulaceelor, cu flori albastre-violete, ├«n form─â de clopot, dispuse c├óte 1-8 ├«n v├órful tulpinii, care cre╚Öte ├«n regiunile muntoase (Soldanella montana). ÔÇô Degetar + suf. -u╚Ť.
MAJ├ôR, -─é, majori, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care a ├«mplinit v├órsta legal─â pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile ╚Öi politice depline. 2. Foarte important, principal. ÔÖŽ (Log.; ├«n sintagmele) Termen major = predicatul concluziei unui silogism. Premis─â major─â = premis─â care con╚Ťine termenul major al silogismului. 3. (├Änv.; Mil.; ├«n sintagmele) Sergent major v. sergent. Plutonier major (╚Öi substantivat, m.) v. plutonier. 4. (Muz.; ├«n sintagma) Gam─â major─â sau mod major = gam─â sau mod care cuprinde cinci tonuri ╚Öi dou─â semitonuri. ÔÇô Din fr. majeur.
P─éTL├üGIN─é, p─âtlagini, s. f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse ├«n rozet─â la baza tulpinii, cu flori grupate ├«n spice, de culoare roz sau alb─âstrui, folosite ├«n medicin─â datorit─â unor calit─â╚Ťi expectorante ╚Öi a unor propriet─â╚Ťi care accelereaz─â cicatrizarea r─ânilor (Plantago); plant─â care apar╚Ťine acestui gen. ÔÇô Lat. plantago, -ginis.
POTIR├ü╚ś1, potira╚Öe, s. n. 1. Diminutiv al lui potir. 2. Mic─â plant─â erbacee cu flori albastre-violete, r─âsp├óndit─â ├«n regiunile muntoase (Soldanella major). ÔÇô Potir + suf. -a╚Ö.
POTIR├ü╚ś2 s. m. v. potera╚Ö.
STAT1, state, s. n. 1. Teritoriul ╚Öi popula╚Ťia asupra c─ârora ├«╚Öi exercit─â autoritatea aceast─â organiza╚Ťie; ╚Ťar─â. ÔŚŐ Loc. adj. De stat = a) care eman─â de la stat1; b) care e condus ╚Öi controlat de stat1, care apar╚Ťine statului1; c) care angajeaz─â statul1, care se refer─â la stat1. ÔÖŽ Om (sau b─ârbat) de stat = persoan─â care are un rol important ├«n conducerea treburilor ╚Ť─ârii. 2. (La pl., ├«n evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite ╚Ť─âri. 3. (Mil.; ├«n sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofi╚Ťeri, care func╚Ťioneaz─â pe l├óng─â comandamentele marilor unit─â╚Ťi militare sau la nivelul ├«ntregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. ÔÇô Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri dup─â fr. ├ętat).
╚śT├ëVIE, ╚Ötevii, s. f. Plant─â erbacee cu tulpin─â puternic─â, cu frunze ovale, comestibile, a c─ârei r─âd─âcin─â este folosit─â ├«n medicin─â pentru propriet─â╚Ťile ei astringente ╚Öi depurative (Rumex patientia). ÔŚŐ Compus: ╚Ötevie-de-munte = plant─â erbacee peren─â, cu tulpina ├«nalt─â de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz ├«n inflorescen╚Ťe (Astrantia major). ÔÇô Din sl. ┼ítavije, bg. ┼ítavel, scr. ┼ítavlije.
MAJ├ôR, -─é, majori, -e, adj. 1. (Despre oameni; ├«n opozi╚Ťie cu minor) Care a ├«mplinit v├«rsta c├«nd se poate bucura prin lege de drepturi civile ╚Öi politice depline. Eleonora era major─â, era st─âp├«n─â pe mo╚Öie mai mult ca oric├«nd. DUMITRIU, B. F. 146. Ca m├«ine vii s─â-mi ceri consim╚Ť─âm├«ntul; ╚Öi nu ╚Ťi-l dau... -Nu-mi pas─â; s├«nt major─â. D. ZAMFIRESCU, R. 139. 2. Foarte important, principal, de c─âpetenie. Preocuparea lor major─â, art─â sau specula╚Ťia filozofic─â, le absoarbe ├«ntreaga existen╚Ť─â. SADOVEANU, E. 30. ÔÇô Caz de for╚Ť─â major─â v. for╚Ť─â. 3. (Mil.; numai ├«n expr.) Sergent-major v. sergent. Locotenent-major v. locotenent. (Ie╚Öit din uz) Plutonier-major v. plutonier. Stat-major = grup de ofi╚Ťeri care func╚Ťioneaz─â pe l├«ng─â un comandant ├«n scopul conducerii trupelor. [Un] general scund ╚Öi grozav de sp─âtos, ├«n uniform─â cu buzun─âri numeroase ╚Öi enorme, ├«nc├«t ar fi putut cuprinde toat─â arhiva marelui stat-major. C. PETRESCU, ├Ä. II 71. 4. (Muz.; ├«n expr.) Gam─â major─â = modul diatonic (cu semitonuri ├«ntre treptele 3-4 ╚Öi 7-8) pe care se bazeaz─â sistemul armonic tonal. 5. (Logic─â; ├«n expr.) Termen major (sau premis─â major─â) = unul din cei doi termeni (sau din cele dou─â premise) ai unui silogism, ╚Öi anume acela care con╚Ťine obiectul concluziei.
STAT4, state, s. n. (Numai în expr.) Stat-major v. major (3).
locoten├ęnt-maj├│r s. m., pl. locoten├ęn╚Ťi-maj├│ri; abr. lt.-maj.
majór2 (înv.) s. m., pl. majóri
maj├│r1 adj. m., pl. maj├│ri; f. maj├│r─â, pl. maj├│re
!plutoni├ęr-maj├│r (-ni-er-) s. m., pl. plutoni├ęri-maj├│ri; abr. plt.-maj.
serg├ęnt-maj├│r s. m., pl. serg├ęn╚Ťi-maj├│ri; abr. serg.-maj.
stat-majór s. n., art. státul-major; pl. státe-majóre
!tambúr-majór (înv.) s. m., pl. tambúri-majóri
deget─âr├║╚Ť s. m., pl. deget─âr├║╚Ťi
locoten├ęnt-maj├│r s. m., pl. locoten├ęn╚Ťi-maj├│ri; abr. lt-maj.
maj├│r adj. m., pl. maj├│ri; f. sg. maj├│r─â, pl. maj├│re
maj├│r s. m., pl. maj├│ri
pătlágină s. f. (sil. -tla-), g.-d. art. pătláginii; pl. pătlágini
plutoni├ęr-maj├│r s. m. (sil -ni-er)
potiráș s. n., pl. potiráșe
serg├ęnt-maj├│r s. m., pl. serg├ęn╚Ťi-maj├│ri
stat-majór s. n., pl. státe-majóre
╚Öt├ęvie s. f. (sil. -vi-e), art. ╚Öt├ęvia (sil. -vi-a), g.-d. art. ╚Öt├ęviei; pl. ╚Öt├ęvii, art. ╚Öt├ęviile (sil. -vi-i-)
tamb├║r-maj├│r s. m., pl. tamb├║r-maj├│ri
DEGETĂRÚȚ s. (BOT.) 1. (Soldanella montana) (reg.) cănăfior, degetărea, nejitnică, potiraș, măcrișul-caprei. 2. (Soldanella major) degetărel, potiraș, (reg.) măcrișul-caprei.
MAJ├ôR adj. v. ad├ónc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esen╚Ťial, fundamental, hot─âr├ótor, important, ├«nsemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substan╚Ťial, vital.
MAJÓR adj., s. 1. adj. (înv.) vârstnic. (O persoană ~.) 2. s. v. plutonier major. 3. adj. (MUZ.) dur. (Do ~.)
P─éTL├üGIN─é s. (BOT.) 1. (Plantago major) (reg.) minciun─â, iarba-bubei, iarb─â-de-cale, iarb─â-gras─â-de-gr─âdin─â, iarb─â-mare, limba-boului, limba-oii, pl─âcin╚Ťica-vacii. 2. (Plantago lanceolata) (reg.) c─âru╚Ťele (pl.), limbari╚Ť─â, coada-╚Öoricelului, iarba-t─âieturii, limba-b─âl╚Ťilor, limba-broa╚Ötei, limba-oii, limba-╚Öarpelui. 3. (Plantago media) (reg.) iarb─â-de-cale, limba-m├ónzului, limba-oii. 4. (Plantago gentianoides) (reg.) limba-oii.
POTIR├ü╚ś s. (BOT.; Soldanella major) v. deget─âru╚Ť.
POTIR├ü╚ś s. v. deget─âru╚Ť.
STAT-MAJÓR s. (MIL.) (înv.) ștab.
╚śT├ëVIE s. (BOT.) 1. (Rumex patientia) m─âcri╚Öul calului, (reg.) urzica-ra╚Ťei. 2. (Rumex alpinus) (reg.) urzica-ra╚Ťei. 3. (Rumex conglomeratus) m─âcri╚Öul calului, (reg.) brustan, dragavei, dragomir. 4. (Rumex crispus) dragavei, (reg.) crest─â╚Ťea, hrenu╚Ť, limba-boului. 5. (Rumex palustris) dragavei, dragaveic─â, m─âcri╚Ö de ap─â. 6. (Rumex sanguineus) (reg.) dragavei. 7. (Acetosa pratensis) m─âcri╚Ö. 8. (Astrantia major) (reg.) iurp─âs─âtoare, cinstea-c├ómpului, faptul-mare, iarb─â-de-orbal╚Ť.
Major Ôëá minor, minuscul, marginal
MAJ├ôR, -─é adj. 1. Ajuns la majorat. 2. Principal, de mare importan╚Ť─â. 3. (Muz.) Gam─â major─â sau mod major = gam─â sau mod din cinci tonuri ╚Öi dou─â semitonuri, situate ├«ntre treptele a treia ╚Öi a patra, a ╚Öaptea ╚Öi a opta. 4. (Log.) Termen major = predicatul concluziei unui silogism; premis─â major─â = premisa care con╚Ťine termenul major. [< fr. majeur, cf. lat. maior ÔÇô comparativul lui magnus].
STAT-MAJ├ôR s.n. Grup de ofi╚Ťeri care func╚Ťioneaz─â pe l├óng─â comandamentul unei mari unit─â╚Ťi; comandament al unei mari unit─â╚Ťi. [Dup─â fr. ├ętat-major, it. stato maggiore].
MAJ├ôR, -─é adj. 1. (despre oameni) ajuns la majorat. 2. principal, de mare importan╚Ť─â. ÔÖŽ caz de for╚Ť─â ~─â = situa╚Ťie, eveniment nea╚Öteptat care ├«mpiedic─â pe cineva s─â fac─â un anumit lucru. 3. (muz.) mod ~ sau gam─â ~─â = mod sau gam─â din cinci tonuri ╚Öi dou─â semitonuri (├«ntre treptele III-IV ╚Öi VII-VIII). 4. (log.) termen ~ = predicatul concluziei unui silogism; premis─â ~─â = premisa care con╚Ťine termenul major. (< fr. majeur, major, lat. maior)
STAT-MAJ├ôR s. n. grup de ofi╚Ťeri care func╚Ťioneaz─â pe l├óng─â comandamentul unei mari unit─â╚Ťi. (dup─â fr. ├ętat-major)
maj├│r (maj├│r─â), adj. ÔÇô (Mai) mare. Lat. maior (sec. XIX) cu pronun╚Ťarea din fr. majeur, cf. major. ÔÇô Der. (din fr.) majorat, s. n.; majoritate, s. f.; majoritar, adj.; majora, vb. (a m─âri); majordom (var. maiordom), s. m.; majuscul─â (var. maiuscul─â), s. f.
MAJ├ôR ~─â (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care a atins v├órsta majoratului. 2) Care se caracterizeaz─â prin importan╚Ť─â deosebit─â; foarte important. /<fr. majeur, major. lat. major
P─éTL├üGIN─é ~i f. Plant─â erbacee cu frunze mari, ovale, dispuse ├«n rozet─â, ╚Öi cu inflorescen╚Ť─â ├«n form─â de spic ├«n v├órful unei codi╚Ťe lungi, folosit─â ├«n scopuri medicinale. /<lat. plantago, ~ginis
STAT2 ~e n. 1) Institu╚Ťie politico-administrativ─â a societ─â╚Ťii ├«n frunte cu un guvern ╚Öi cu organele acestuia, cu ajutorul c─ârora se asigur─â func╚Ťionarea vie╚Ťii sociale pe un anumit teritoriu; ╚Ťar─â. ÔŚŐ De ~ a) care reprezint─â interesele statului; b) care este condus de stat; c) care apar╚Ťine statului. 2) (├«n unele ╚Ť─âri) Unitate administrativ-teritorial─â autonom─â. 3): ~-major a) organ de conducere a for╚Ťelor armate (pe l├óng─â mari unit─â╚Ťi militare); b) sediu al acestui organ de conducere. /<lat. status, fr. ├ętat, it. stato, germ. Status
╚śT├ëVIE ~i f. Plant─â erbacee legumicol─â, cultivat─â pentru frunzele mari, comestibile, folosit─â ╚Öi ├«n scopuri medicinale. [Art. ╚Ötevia; G.-D. ╚Öteviei; Sil. -vi-e] /<sl. stavi, bulg. ┼ítava
tambur-maj├│r s.m. (├«nv.) subo╚Ťifer ╚Öef peste tobo╚Öari ╚Öi gorni╚Öti, care umblau ├«n fruntea regimentului.
major a. 1. irezistibil, independent de voin╚Ť─â: for╚Ť─â major─â; 2. Muz. compus din dou─â tonuri: mod major; 3. Jur. cel ce a ajuns ├«n v├órst─â majorit─â╚Ťii.
stat-major n. 1. corp de ofi╚Ťeri f─âr─â trup─â, ata╚Öa╚Ťi la un general: Statul-major al armatei se ├«mparte ├«n Stat-major general, compus din generali de divizie si de brigad─â, ╚Öi corpul de Stat-major, compus din ofi╚Ťeri dela gradul de colonel p├ón─â la c─âpitan incluziv; 2. locul unde se afl─â biurourile Statului-major.
tambur-major m. mai marele toboșarilor care merge în fruntea regimentului.
*maj├│r, -─â adj. (lat. m├íjor, -├│ris, ma─ş mare, d. magnus, mare. V. ma─şor, ma─ş 4, m─â─şestru). For╚Ť─â major─â, for╚Ť─â irezistibil─â, independent─â de voin╚Ť─â (o boal─â, o ploa─şe ╚Ö. a.): nÔÇÖam putut veni din cauz─â de for╚Ť─â major─â. Jur. Care a ajuns la majorat. Muz. Gama major─â. V. gam─â.
*stat-major n., pl. statur─ş-majore sa┼ş stat-majoare (fr. ├ętat-major). Corp de ofi╚Ťer─ş f─âr─â trup─â care d─â direc╚Ťiune armate─ş (adic─â ÔÇ×creieru armate─şÔÇŁ). Locu unde se adun─â statu-major: m─â duc la statu-major. Fig. Totalitatea personagiilor ma─ş ├«nsemnate ├«ntrÔÇÖun grup: statu-major al (sa┼ş stat-majoru) partidulu─ş. V. ╚Ötab.
*tamb├║r-major m. (fr. tambour-major, d. tambour, tob─â, ╚Öi major, ma─şor, ma─ş mare). Subofi╚Ťer ma─ş mare peste tobo╚Öar─ş ╚Öi gorni╚Öt─ş (az─ş desfiin╚Ťat).
major adj. v. ADÎNC. CAPITAL. CONSIDERABIL. CRUCIAL. DECISIV. ESENȚIAL. FUNDAMENTAL. HOTĂRÎTOR. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. ORGANIC. PRIMORDIAL. PROFUND. RADICAL. SERIOS. STRUCTURAL. SUBSTANȚIAL. VITAL.
MAJOR adj., s. 1. adj. (înv.) vîrstnic. (O persoană ~.) 2. s. (MIL.) plutonier major. 3. adj. (MUZ.) dur. (Do ~.)
PLUTONIER MAJOR s. (MIL.) major.
STAT-MAJOR s. (MIL.) (înv.) ștab.
major, atribut al unor forma╚Ťiuni muzicale tipizate, ├«n succesiune (melodice) sau ├«n simultaneitate (armonice), forma╚Ťiuni concepute la nivel de schem─â ╚Öi nu obligatoriu la nivel sintactic*; sensul m. deriv─â structural ÔÇô ╚Öi numai relativ ÔÇô din dispunerea unor intervale* ╚Öi ÔÇô ├«n chip absolut ÔÇô din antinomia fa╚Ť─â de minor*; m. este, de aceea, o stare, un caracter, un gen (II), chiar un mod*, ├«n sensul s─âu logic ╚Öi istoric restr├óns [tonalitatea (1) comport─â numai dou─â moduri: cel m. ╚Öi cel minor]. ÔÖŽ ├Än modurile (I, 1) eline, caracterul [ethosul (1)] avea, pe de o parte, surse ÔÇ×etniceÔÇŁ ╚Öi psihologice particulare, iar pe de alta viza mai cur├ónd genul diatonic*, cromatic* sau enarmonic (1) dec├ót raportarea intervalului determinant (ter╚Ťa* mare) la final─â*, mai ales c─â aceast─â no╚Ťiune apare odat─â cu schimbarea de sens a modurilor (1, 3) ├«n ev. med. ╚Öi cu fixarea unui astfel de punct de referin╚Ť─â. De╚Öi ehurile* biz. au v─âdit (mai bine zis, au determinat) o astfel de schimbare de optic─â, etosul lor r─âm├óne, p├ón─â la ├«nceputul sec. 20, orientat ca ╚Öi cel elin spre particularul fiec─ârui mod: ÔÇ×Din vechile gramatici, nu se ├«n╚Ťelege ce este un mod m. ╚Öi ce este minor, ci se spune doar c─â toate glasurile au, fiecare separat, scar─â proprie. Nu este de mirare, deci, c─â psal╚Ťi renumi╚Ťi nu pot s─â r─âspund─â care din cele 8 glasuri au caracter m. ╚Öi care minorÔÇŁ (Gr. Costea, N. Lungu, I. Croitoru, Gramatica muzicii psaltice, 1951). Prima men╚Ťiune a unei diferen╚Ťieri duale a caracterelor modale apare la Boethius ╚Öi, mai ales, la urma╚Öii s─âi medievali, care considerau diatonismul*, al c─ârui interval caracteristic era tonul* ├«ntreg, ca durum (lat. ÔÇ×tareÔÇŁ; germ. Dur*) iar cromatismul*, al c─ârui interval caracteristic era semitonul* ca molle (lat. ÔÇ×moaleÔÇŁ; germ. Moll*). De aici denumirea h durum pentru h* ╚Öi b molle pentru b*. Prin preluarea lui h durum ├«n hexacordul sol-mi, acest hexacord s-a numit hexacordum durum, iar prin preluarea lui b molle ├«n hexacordul fa-re, acest hexacord s-a numit hexacordum molle. ÔÖŽ Primele semne ale unei noi ordini se ├«ntrev─âd la Glareanus care, ├«n al s─âu Dodekachordon (1547), adaug─â celor opt moduri tradi╚Ťionale, chiar un mod eolic pe la (al 9-lea) ╚Öi plagalul s─âu (al 12-lea). Cel din urm─â curent ├«n practica muzical─â, cu deosebire ├«n cea pop., era considerat de Glareanus ca fiind adecvat dansului*. Urm├óndu-l pe Glareanus, Zarlino creeaz─â un sistem al celor 12 moduri la baza c─âruia nu se mai afl─â modul doric (re) ci ionicul (do). Sistemul se divide ├«n dou─â grupe: cea a modurilor cu ter╚Ť─â* mare (major─â) deasupra finalei* ╚Öi cea a modurilor cu ter╚Ť─â mic─â (minor─â). ├Än contextul unei g├óndiri armonice tot mai conturate, aceste propriet─â╚Ťi ale modurilor se conjug─â cu determinarea prin diviziune (6) armonic─â a trisonului (v. acord) m. ╚Öi, respectiv, aritmetic─â a celui minor; una ÔÇ×sun─âÔÇŁ allegro ÔÇ×vesel─âÔÇŁ iar cealalt─â mesta ÔÇ×tristaÔÇŁ, ceea ce impune o nou─â ╚Öi, desigur, restrictiv─â accep╚Ťiune a etosului modal, dar dominant─â pentru mentalitatea muzical─â occid. Cu apari╚Ťia temper─ârii* egale, ele deveneau singurele dou─â genuri posibile (mode sau ton m. sau minor, ├«n terminologia fr.) ale tonalit─â╚Ťii. ÔÖŽ Cu stabilirea legilor armoniei (III, 2) de c─âtre Rameau, se identific─â tot mai mult m. cu proiec╚Ťia sa vertical-armonic─â, o tonalitate (2) fiind definit─â prin cele trei acorduri m. ale func╚Ťiilor de T, D ╚Öi Sd; tonalitatea minor─â este, principial, definit─â prin acelea╚Öi func╚Ťii (minore). Deoarece aceste trei acorduri ale func╚Ťiilor principale, con╚Ťin ├«ntregul material al modului, orice melodie nemodulant─â (v. modula╚Ťie) poate fi armonizat─â numai prin aceste trei acorduri. ÔÖŽ M. ╚Öi raportul s─âu cu minorul, considerate ca aspecte contrastante, contrare ╚Öi poate ale tonalit─â╚Ťii, au preocupat teoria muzical─â, indiferent de orientarea geometrizant─â polarist─â*, atrac╚Ťionist─â, energetist─â* sau dualist─â* a acesteia. Mai ales cea din urm─â orientare a c─âutat s─â coroboreze datele teoriei armoniei cu cele fizicaliste, sper├ónd ├«n fundamentarea obiectiv─â a m. ╚Öi a minorului. E╚Öecul deducerii minorului dintr-o inexistent─â serie a armonicelor* inferioare, se explic─â prin incompatibilitatea abstrac╚Ťiunii intelectuale a unui fenomen (reprezentare abstract-caracteriologic─â a acestor st─âri modale, cu o cert─â aplicabilitate practic─â dar circumscris─â unor condi╚Ťii istorice precise) prin concrete╚Ťea ╚Öi universalitatea ├«n sine a legilor fizice. Cu toate acestea, de╚Öi practica de crea╚Ťie a restr├óns p├ón─â la anulare valabilitatea no╚Ťiunii de m. ╚Öi de minor, ├«ntr-un interval extrem de scurt: apari╚Ťia cromatiz─ârii* din ÔÇ×TristanÔÇŁ ╚Öi afirmarea atonalismului*, g├óndirea pragmatic─â a modernilor (Hindemith, Sch├Ânberg, Messiaen) nu exclude acest determinativ. ├Än teoriile neo-modali╚Ötilor din sec. 20, ce s-au format nu doar ├«n condi╚Ťiile vehicul─ârii unor structuri monodice* ci, mai ales multivocale*, dualitatea m. ÔÇô minor constituie, ca ╚Öi pentru Zarlino, o tr─âs─âtur─â caracteriologic─â suplimentar─â ╚Öi complementar─â ├«n clasificarea modurilor.
MAJOR [m├ęid╩ĺ╔Ö], John (n. 1943), om politic britanic. Lider al Partidului Conservator, i-a succedat Margaretei Thatcher ├«n func╚Ťia de prim-min. (1990-1997).
Astrantia major L., Specie care ├«nflore╚Öte vara. Flori (caliciul cu 5 sepale ovat-lanceolate, 5 petale, 5 stamine) albe sau roz, pedun- cuiate, dispuse ├«n umbele simple, ├«nso╚Ťite de un involucru ale c─ârui foliole s├«nt alburii sau ro╚Öietice, cam de lungimea umbelei. Frunze (5-7 segmente ovat-lanceolate, dentate) bazilare, palmat-partite, cele tulpinale de obicei cu 5 segmente. Plant─â peren─â, erbacee, glabr─â, viguroas─â, p├«n─â la 85 cm ├«n─âl╚Ťime.
Cerinthe major L. Specie ce ├«nflore╚Öte vara. Flori albe-g─âlbui sau violete cu corol─â cu 5 din╚Ťi scur╚Ťi, ovali, frunze bazale ovate sau spatulate, cele superioare, alungit-ovate, ├«nconjoar─â tulpina. Plant─â (cca 50 cm ├«n─âl╚Ťime) anual─â.
Fothergilla major Lodd. (syn. F. alnifolia L. f. var. major Sims). Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara. Flori cu stamine albe ╚Öi antere galbene, ├«n spice de 4-8 cm lungime. Frunze ovate (cca 11 cm lungime, 6,5 cm l─â╚Ťime), pe partea inferioar─â albicioase sau alb─âstrui, pubescente, pe cea superioar─â de un verde-├«nchis, pu╚Ťin lucioase, slab-dentate spre v├«rf, devin ro╚Öii-stacojii toamna. Plant─â, cca 2,8 m ├«n─âl╚Ťime, piramidal─â.
Melianthus major L. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara-vara. Flori erecte, maronii-ro╚Öietice, ├«n raceme dense, cca 35 cm lungime. Frunze (cca 35 cm lungime) penate, glauce cu segmentele nepe╚Ťiolate, lanceolate, ad├«nc-crestate. Semiarbust ramificat, p├«n─â la 2 m ├«n─âl╚Ťime. Tulpin─â fistuloas─â. ├Än zonele cu ierni aspre se cultiv─â la ghivece, ├«n sere reci.
Sanguisorba officinalis L. (syn. S. major Gilib.). Specie care ├«nflore╚Öte vara. Flori ro╚Öii-maronii (stamine pu╚Ťin mai lungi dec├«t sepalele), dispuse ├«n 1-5 capitule pe un peduncul lung, erect. Frunze ad├«nc-divizate cu p├«n─â la 13 foliole, pe╚Ťiolate, cu stipele la baz─â cordiformee serate pe partea inferioar─â verzi-alb─âstrui. Plant─â peren─â, p├«n─â la 1 m ├«nalt─â.
Vinca major L. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara. Flori albastre (tub floral infundibuliform, cu 5 lacinii late, caliciul scurt-campanulat, glabru cu lacinii cilindrice, lungi) solitare, pedunculate, ├«n axa frunzei. Frunze opuse, cu pe╚Ťioli p├«n─â la 1,3 cm lungime, lucioase, ovat-lanceolate, rotunjite la baz─â, uneori cordiforme, scurt-pe╚Ťiolate, glabre, persistente, p├«n─â la 7 cm lungime ╚Öi 1,5 cm l─â╚Ťime. Semiarbust p├«n─â la 30 cm ├«n─âl╚Ťime, lujerii maturi pe sol, lungi (form├«nd covoare), de obicei nu dezvolt─â r─âd─âcini, lujerii tineri erec╚Ťi.

Major dex online | sinonim

Major definitie

Intrare: major (s.m.)
major admite vocativul substantiv masculin
Intrare: major (adj.)
major admite vocativul adjectiv
Intrare: Astrantia major
Astrantia major   nomenclatura binar─â
Intrare: Cerinthe major
Cerinthe major   nomenclatura binar─â
Intrare: Fothergilla major
Fothergilla major   nomenclatura binar─â
Intrare: Melianthus major
Melianthus major   nomenclatura binar─â
Intrare: Vinca major
Vinca major   nomenclatura binar─â
Intrare: locotenent-major
locotenent-major substantiv masculin admite vocativul
Intrare: plutonier-major
plutonier-major admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: -ni-er-
Intrare: tambur-major
tambur-major admite vocativul substantiv masculin
Intrare: stat-major
stat-major substantiv neutru
Intrare: sergent-major
sergent-major admite vocativul substantiv masculin