Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru maistru

M├üISTRU, mai╚Ötri, s. m. 1. Persoan─â care are (╚Öi practic─â) o meserie; me╚Öter, meseria╚Ö; (├«n special) meseria╚Ö cu calificare superioar─â c─âruia, de obicei, i se ├«ncredin╚Ťeaz─â conducerea ╚Öi organizarea activit─â╚Ťii de produc╚Ťie dintr-un anumit sector al unei ├«ntreprinderi; maestru. ÔÖŽ Persoan─â iscusit─â, ├«ndem├ónatic─â, abil─â, priceput─â. 2. Persoan─â care ├«nva╚Ť─â, instruie╚Öte pe cineva. ÔÇô Din germ. Meister.
M├üISTRU, mai╚Ötri, s. m. 1. Persoan─â care are (╚Öi practic─â) o meserie; me╚Öter; meseria╚Ö; (├«n special) muncitor calificat care conduce de obicei o sec╚Ťie productiv─â ├«ntr-o ├«ntreprindere sau ├«ntr-un atelier; maestru. ÔÖŽ Persoan─â iscusit─â, ├«ndem├ónatic─â, abil─â, priceput─â. 2. Persoan─â care ├«nva╚Ť─â, instruie╚Öte pe cineva. ÔÇô Din germ. Meister.
MÁISTRU 2, -Ă s. m. și f. v. maestru.
M├üISTRU 1, mai╚Ötri, s. m. Muncitor cu o calificare superioar─â care de obicei conduce un mic sector al produc╚Ťiei ├«ntr-o ├«ntreprindere sau este proprietarul unui mic atelier. Instruirea practic─â la locul de munc─â se face de c─âtre muncitori califica╚Ťi, mai╚Ötri ╚Öi mai╚Ötri instructori. SC├ÄNTEIA, 1955, nr. 3194. ÔÇô Pronun╚Ťat: mais-tru. - Variante: m├íist─âr (POPOVICI-B─éN─é╚ÜEANU, V. M. 37), m├íistor (POPOVICI-B─éN─é╚ÜEANU, V. M. 38), m├íistur (DUN─éREANU, CH. 69) s. m.
MÁISTRU2, -Ă, s. m. și f. v. maestru.
máistru (meșter) (mais-) s. m., art. máistrul; pl. máiștri, art. máiștrii
máistru (meșter) s. m. (sil. mais-), art. máistrul; pl. máiștri, art. máiștrii
MÁISTRU s. maestru, meșter. (~ într-o uzină.)
M├üISTRU s.m. 1. Lucr─âtor cu calificare superioar─â ├«ntr-o meserie etc. (care conduce o sec╚Ťie a unui atelier sau care posed─â un mic atelier propriu). 2. Maestru (3) [├«n DN]. [Pron. mais-tru, var. maist─âr, maistor s.m. / < germ. Meister].
MÁISTRU s. m. 1. muncitor cu calificare superioară într-o meserie etc. 2. instructor, îndrumător al instruirii practice a ucenicilor, elevilor sau muncitorilor tineri. (< germ. Meister)
M├üISTRU ~╚Ötri m. 1) Muncitor calificat care ├«ndrumeaz─â al╚Ťi muncitori sau care conduce un sector de produc╚Ťie; me╚Öter. 2) Persoan─â care d─â dovad─â de pricepere, de iscusin╚Ť─â ├«ntr-un anumit gen de activitate. /<germ. Meister
m├í─şstor, -ur ╚Öi m├í─şstru m. (vsl. bg. s├«rb. m├íjstor, d. ngr. m├í[g]istros, m├íistoros, care e lat. magister ╚Öi it. maestro, de unde ╚Öi germ. meister ╚Öi, de aic─ş, ung. mester. V. me╚Öter). Vest. Me╚Öter (├«n vre-o meserie).
MAISTRU s. maestru, meșter. (~ într-o uzină.)

Maistru dex online | sinonim

Maistru definitie

Intrare: maistru (s.m.f.)
maistru s.m.f. substantiv masculin
Intrare: maistru (s.m.)
maistru s.m. substantiv masculin
  • silabisire: mais-