MAIMUȚĂRÍE, maimuțării, s. f. (Rar) Maimuțăreală. – Maimuță + suf. -ărie.

MAIMUȚĂRÍE, maimuțării, s. f. (Rar) Maimuțăreală. – Maimuță + suf. -ărie.

MAIMUȚĂRÍE, maimuțării, s. f. Maimuțăreală. – Variantă: (Mold.) momițăríe (RUSSO, O. 55) s. f.

maimuțăríe (rar) s. f., art. maimuțăría, g.-d. art. maimuțăríei; pl. maimuțăríi, art. maimuțăríile

maimuțăríe s. f., art. maimuțăría, g.-d. art. maimuțăríei; pl. maimuțăríi, art. maimuțaríile

MAIMUȚĂRÍE s. v. maimuțăreală.

MAIMUȚĂRÍE ~i f. Imitație caraghioasă a felului de a fi al unora în scop de batjocură; maimuțăreală. /maimuță + suf. ~ărie

maimuțărie f. fig. imitațiune stângace sau ridiculă.

maĭmuțăríe f. Imitațiune ridiculă a faptelor altuĭa. – În Mold. momi- și (maĭ des) monițărie.

MAIMUȚĂRIE s. maimuțăreală, schimonoseală, strîmbătură. (Ce e ~ asta?)