maia definitie

24 definiții pentru maia

MAIÁ, maiele, s. f. Ferment; drojdie; p. ext. plămădeală. ◊ Expr. A prinde maia = a prinde puteri, a se înviora. [Pr.: -ma-ia] – Din tc. maya.
MAIÁ s. f. Ferment; drojdie; p. ext. plămădeală. ◊ Expr. A prinde maia = a prinde puteri, a se înviora. [Pr.: ma-ia] – Din tc. maya.
MAIÁ, maiele, s. f. Cultură de fermenți folosită pentru a produce un proces de fermentație în materia în care este însămînțată. Maia pentru iaurt.
maiá s. f., art. maiáua, g.-d. art. maiélei; pl. maiéle, art. maiélele
maiá (drojdie, țesătură, os la cal) s. f., art. maiáua, g.-d. art. maiélei; pl. maiéle
máia (etnic) s. m., adj. invar. (sil. ma-ia)
máia (etnic) s. m. inv.; s. f., g.-d. art. maiei, pl. -; adj. inv.
MAIÁ s. 1. v. aluat. 2. v. drojdie. 3. cuib, (reg.) matcă. (~ pentru înăcrirea borșului.) 4. ferment, (reg.) sad. (~ pentru închegarea laptelui.)
MAIÁ s. (ANAT.) (reg.) melc, rândunică. (~ la cal.)
MAIÁ s. v. cheag, chimozină, labferment, lactoferment, mistrie.
MÁIA I. s. n. denumire dată unor triburi de amerindieni din America Centrală, care au creat o strălucită civilizație precolumbiană. II. adj. care aparține acestei populații. ◊ (s. f.) limbă vorbită de aceștia. (< sp., fr. maya)
maía (maiéle), s. f.1. Drojdie, ferment. – 2. Ferment în general. – 3. Germen, embrion, început. – 4. (Înv.) Varietate de pîine. – 5. Furcuță (la cai). – Mr. măiauă. Tc. (per.) maya (Șeineanu, II, 243; Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Berneker, II, 5; Lokotsch 1367), cf. ngr. μαγιά, bg., sb. maja.
MAIÁ f. Ferment folosit la producerea pâinii, a vinului etc. [Sil. ma-ia] /<turc. maya
maià f. 1. chiag de brânză, și fig. putere: a prinde maia; 2. ferment de oțet. [Turc. MAYA].
Maia f. comună în județul Ilfov cu 1000 locuitori.
maĭá f., pl. ĭele (turc. bg. maĭa, d. pers. maĭe). Sud. Apă cu făină și țaĭc de turnat în cocă ca să dospească (să devie aluat). Vechĭ. Capital. Azĭ. A prinde maĭa, a prinde cheag (avere, putere). Vechĭ. Un fel de stofă: caftan de maĭa. Furca de supt copita caluluĭ.
maia s. v. CHEAG. CHIMOZINĂ. LABFERMENT. LACTOFERMENT. MISTRIE.
MAIA s. 1. aluat, dospeală, plămadă, plămădeală, (înv.) covăseală. (~ pentru creșterea pîinii.) 2. drojdie, plămadă, plămădeală. (~ pentru aluatul de cozonac.) 3. cuib, (reg.) matcă. (~ pentru înăcrirea borșului.) 4. ferment, (reg.) sad. (~ pentru închegarea laptelui.)
MAIA s. (ANAT.) (reg.) melc, rîndunică. (~ la cal.)
Maia 1. Fiica lui Atlas și a Pleionei și una dintre pleiade. Maia era cea mai frumoasă dintre toate surorile ei. Cucerit de frumusețea ei, Zeus s-a unit cu ea într-o peșteră de pe muntele Cyllene. În urma acestei uniri Maia l-a născut pe zeul Hermes. 2. La romani, veche divinitate de origine obscură. Simboliza, se pare, Primăvara. Mai tîrziu a fost identificată cu Maia din mitologia greacă.
MAIA3 subst., adj. v. maya1.
MÁIA2 s. f. Țesătură subțire de bumbac de tipul stambei, folosită ca material pentru confecționarea rochiilor ușoare de vară.
MAIA 1. (în mitologia greacă) Zeița fidelității, a credinței. A șaptea fiică a titanului Atlas, era cea mai frumoasă dintre Pleiade. Din dragostea ei cu Zeus s-a născut Hermes. 2. Zeiță italică, ocrotitoare a recoltelor de fructe. Era sărbătorită la 1 mai (după unii filologi, numele ei este etimonul lunii mai). Cunoscută și sub numele de Maiestas.
MAIA, râu în Federația Rusă, în Extremul Orient, afl. dr. al râului Aldan, în amonte de Ust Maia; 1.053 km. Izv. de pe pantele de S ale culmii Suntar Haiata, trecând prin Nelkan și Aim.

maia dex

Intrare: maia (drojdie; -iele)
maia drojdie; -iele substantiv feminin
Intrare: maia (etnic; '--)
maia etnic; '-- substantiv masculin adjectiv invariabil
  • silabisire: ma-ia
Intrare: Maia
Maia
Intrare: maia
maia
Intrare: maia (țesătură)
maia țesătură