Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru mahalagioaic─â

MAHALAGIO├üIC─é, mahalagioaice, s. f. Femeie care locuie╚Öte ├«ntr-un cartier m─ârgina╚Ö, la periferia ora╚Öelor; p. ext. femeie cu apuc─âturi vulgare, grosolane, care se ceart─â ╚Öi b├órfe╚Öte; mahalagi╚Ť─â, ╚Ťa╚Ť─â. ÔÇô Mahalagiu + suf. -oaic─â.
MAHALAGIO├üIC─é, mahalagioaice, s. f. Femeie care tr─âie╚Öte ├«ntr-un cartier m─ârgina╚Ö, la periferia ora╚Öelor; p. ext. femeie de r├ónd, cu apuc─âturi vulgare, care se ceart─â ╚Öi b├órfe╚Öte; mahalagi╚Ť─â, ╚Ťa╚Ť─â. ÔÇô Mahalagiu + suf. -oaic─â.
MAHALAGIO├üIC─é, mahalagioaice, s. f. Femeie care locuie╚Öte ├«ntr-o mahala, ├«ntr-un cartier m─ârgina╚Ö; femeie cu apuc─âturi vulgare, care se ceart─â ╚Öi b├«rfe╚Öte. B├«rfe╚Öti pe socoteala lui, ca mahalagioaicele. C. PETRESCU, C. V. 237. Dac─â ├«ntre Zi╚Ťa ╚Öi Veta era o deosebire de v├«rst─â de ╚Öapte-opt ani, ea, ca mahalagioaic─â, trebuia s─â-i zic─â surorii sale ┬ź╚Ťa╚Ťo┬╗. IBR─éILEANU, S. 51.
mahalagioáică (-gioai-) s. f., g.-d. art. mahalagioáicei; pl. mahalagioáice
mahalagioáică s. f. (sil. -gioai-), g.-d. art. mahalagioáicei; pl. mahalagioáice
MAHALAGIOÁICĂ s. v. mitocancă.
MAHALAGIOÁICĂ ~ce f. 1) Femeie care locuiește într-o mahala. 2) Femeie cu apucături vulgare, care se ceartă și bârfește. /mahalagiu + suf. ~oaică
MAHALAGIOAIC─é s. mahalagi╚Ť─â, (peior.) ╚Ťa╚Ť─â.

Mahalagioaic─â dex online | sinonim

Mahalagioaic─â definitie

Intrare: mahalagioaic─â
mahalagioaic─â substantiv feminin
  • silabisire: -gioai-