Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru mahala

MAHAL├ü, mahalale, s. f. 1. Cartier (m─ârgina╚Ö) al unui ora╚Ö; periferie. ÔŚŐ Loc. adj. De mahala = care apar╚Ťine sau este specific mahalalei; p. ext. de r├ónd, vulgar, grosolan. 2. P. ext. Popula╚Ťia unei mahalale (1). ÔÇô Din tc. mahalle.
MAHAL├ü, mahalale, s. f. 1. Cartier (m─ârgina╚Ö) al unui ora╚Ö. ÔŚŐ Loc. adj. De mahala = care apar╚Ťine sau este specific mahalalei; p. ext. de r├ónd, vulgar, grosolan. 2. P. ext. Popula╚Ťia unei mahalale (1). ÔÇô Din tc. mahalle.
MAHAL├ü, mahalale, s. f. 1. Cartier m─ârgina╚Ö al unui ora╚Ö (v. periferie); (├«nvechit ╚Öi arhaizant) cartier al unui ora╚Ö. Aveam eu un vecin ├«n mahala la noi. C├«nd eram eu copil, era ca dumneata, t├«n─âr ╚Öi voinic, DUMITRIU, N. 269. Din T├«rgul-Neam╚Ťului, prin mahalaua lini╚Ötit─â a ╚Üu╚Ťuienilor, ie╚Öim spre Cet─â╚Ťuie. SADOVEANU, O. VII 192. Zinca B─âlcescu a c─âutat o cas─â ├«nc─âp─âtoare la Bucure╚Öti ╚Öi a g─âsit ceea ce-i trebuia cam prin mahalaua. Visarionului. CAMIL PETRESCU, O. I 176. Iat─â cele ├«nt├«i case a mahalalei Socola. ALECSANDRI, O. P. 183. ÔŚŐ Loc. adj. De mahala = care apar╚Ťine mahalalei, specific mahalalei; (peiorativ) de r├«nd, vulgar, grosolan. Aceast─â cucoan─â, cu morala ei de mahala... tr─âie╚Öte ├«naintea ochilor no╚Ötri. GHEREA, ST. CR. II 200. Nu-i minune ca sim╚Ťirea-i s─â se poat─â ├«n╚Öela, S─â confunde-un crai de pic─â cu un crai de mahala. EMINESCU, O. I 162. 2. Popula╚Ťia unui cartier. Caterina a spus totdeauna tot ce avea pe inim─â... de-o auzea toat─â mahalaua. DEMETRIUS, C. 34. ├Äntr-o noapte de prim─âvar─â Simion muri. N-a fost de loc un eveniment pentru mahala. SAHIA, N. 108. P├«n─â-n dou─â zile mahalaua-ntreag─â...a ╚Ötiut istoria lui kir Ianulea. CARAGIALE, O. III 32. ÔÇô Pl. ╚Öi: (popular) m─âh─âl─âli (SADOVEANU, N. P. 388).
MAH├üL─é, mahale, s. t. (Regional) Cantitate mare ╚Öi grea dintr-un material. C├«nd v─âzu at├«ta mahal─â de fier mare, Lu─â foile de-a spinare. ╚śEZ. VIII 110.
MAHÁLĂ, mahale, s. f. (Reg.) Cantitate mare (și grea) dintr-un material.
mahalá s. f., art. mahaláua, g.-d. art. mahalálei; pl. mahalále, art. mahalálele
mahalá s. f., art. mahaláua, g.-d. art. mahalálei; pl. mahalále
MAHALÁ s. 1. v. periferie. 2. v. margine.
MAHALÁ s. v. cartier.
mahal├í (mahal├íle), s. f. ÔÇô Suburbie, periferie. ÔÇô Mr. m─âhal─â, megl. maal─â. Tc. (arab.) mahalle (Miklosich, T├╝rk. Elem., II, 121; Roesler 599; ╚śeineanu, II, 242; Berneker, II, 5; Lokotsch 1350; Ronzevalle 159), cf. ngr. ╬╝╬▒¤ç╬▒╬╗߿¤é, alb. mahalj├ź, bg., sb. mahala. ÔÇô Der. mahalagiu, s. m. (persoan─â care tr─âie╚Öte la mahala; vulgar, grosolan); mahalagesc, adj. (de mahala): mahalagioaic─â, s. f. (femeie vulgar─â); mahalagism, s. n. (cuv├«nt sau expresie trivial─â). Mal─â, s. f. (strad─â), folosit ├«n Banat, este dubletul lui mahala, din sb. mala (Candrea).
MAHAL├ü ~le f. 1) Cartier de la marginea unui ora╚Ö; suburbie. 2) Popula╚Ťia unui asemenea cartier. [Art. mahalaua; G.-D. mahalalei] /<turc. mahalle
mahala f. 1. cartier, suburbie: c├ó╚Ťiva feciori de boieri b─âteau mahalalele ziua ╚Öi noaptea GHICA; 2. locuitorii unei mahalale: a sculat mahalaua ├«n picioare [Turc. mahalla].
mahalá f. (turc. mahala, d. ar. mahalle și mehalle; ngr. mahalás, bg. sîrb. mahala). Fam. Cartier, suburbie.
MAHALA s. 1. periferie, suburbie, (livr.) foburg, (Transilv.) oștează. (O ~ a unui oraș.) 2. barieră, margine, periferie. (Stă la ~ Bucureștiului.)
mahala s. v. CARTIER.

Mahala dex online | sinonim

Mahala definitie

Intrare: mahala
mahala substantiv feminin
Intrare: mahal─â
mahal─â