MÁHĂR, mahări, s. m. (Fam.) Personaj important, puternic, influent (în domeniul afacerilor, speculațiilor, relațiilor). ♦ (Arg.) Mai-mare, șef. – Din germ. Macher.

MÁHĂR, mahări, s. m. (Fam.) Personaj important, puternic, influent (în domeniul afacerilor, speculațiilor, relațiilor). ♦ (Arg.) Mai-mare, șef. – Din germ. Macher.

MÁHĂR, mahări, s. m. (Argou) Personaj ridicat la o situație socială prin procedee lăturalnice, subterfugii, relații dubioase și care se pricepe să-și aranjeze diversele afaceri prin șmecherii; (ironic) șef. Cu două zile înainte de alegeri, numai ce dă sfoară să se prezinte la club toți mahării sectoarelor. C. PETRESCU, Î. II 136.

máhăr (fam.) s. m., pl. máhări

máhăr s. m., pl. máhări

MÁHĂR s. v. ștab.

MÁHĂR s.m. (Argou) Om dibaci, deștept. ♦ Șef, ștab, om important. [< germ. Macher].

máhăr (máhări), s. m. – 1. Persoană șireată, pișicher. – 2. Persoană importantă, grangur. Germ. Macher „autor, făptaș” (Candrea; Scriban). Cuv. de argou, cf. rus. machir „escroc”.

MÁHĂR ~i m. fam. 1) Persoană puternică și influentă în lumea interlopă. 2) Persoană aflată într-un post sau într-o funcție în raport cu cele din subordinea sa; șef. /<germ. Macher

máhăr m. (germ. macher, făcător, d. machen, a face. V. mahler). Pop. Învîrtitor de afacerĭ, atotputernic într’o întreprindere: a fi mare mahăr!

mahăr s. v. ȘTAB.

a avea geană de mahăr expr. (intl.) a avea spirit de observație dezvoltat; a fi expert în depistarea unor obiective de acțiune