Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru magnus

MAGNUS, numele a șapte regi ai Norvegiei. Mai importanți: 1. M. I Olavsson, supranumit cel Bun, rege al Norvegiei (1035-1047) și al Danemarcii (1042-1047). A realizat uniunea danezo-norvegiană. 2. M VI Lagabøter (Legislatorul), rege al Norvegiei (1263-1280). A promovat o nouă legislație unitară, acordând autonomie orașelor și stabilind ereditatea succesiunii. 3. M. VII Eriksson, rege al Norvegiei (1319-1355) și al Suediei (1319-1363), sub numele de M. II. A realizat unitatea Pen. Scandinave, dar a fost silit de marea nobilime să renunțe la ambele coroane.
MAGNUS, Heinrich Gustav (1802-1870), fizician și chimist german. Prof. univ. la Berlin. Lucrări în domeniile termodinamicii, electrolizei, aerodinamicii; a cercetat acțiunea unui curent de fluid asupra unui corp în rotație, descoperind efectul ce-i poartă numele. – Efectul M. = apariția unei forțe asupra unui corp în rotație (cilindru, sferă etc.), care se deplasează într-un fluid, ca urmare a diferenței de presiune care apare prin suprapunerea peste curentul de fluid a unui curent circular produs de corpul în rotație; drept urmare corpul deviază de la traiectoria normală. Efectul M. face ca o minge aruncată sau lovită cu „efect” să devieze de la traiectoria normală.

Magnus dex online | sinonim

Magnus definitie

Intrare: Magnus
Magnus