magnolie definitie

12 definiții pentru magnolie

MAGNÓLIE, magnolii, s. f. Nume dat unor arbori exotici cu flori frumoase, mari, albe sau roșii, plăcut mirositoare, ale căror frunze sunt (la unele specii) întotdeauna verzi, cultivați ca plante decorative (Magnolia). – Din germ. Magnolie, fr., it. magnolia.
MAGNÓLIE, magnolii, s. f. Nume dat unor arbori exotici cu flori frumoase, mari, albe sau roșii, plăcut mirositoare, ale căror frunze sunt (la unele specii) întotdeauna verzi, cultivați ca plante decorative (Magnolia). [Pr.: -li-e] – Din germ. Magnolie, fr., it. magnolia.
MAGNÓLIE, magnolii, s. f. Arbust (sau arbore) originar din Asia sau din America de Nord, cu frunzele (la unele specii) totdeauna verzi, cu flori mari, frumos mirositoare, cultivat și la noi ca plantă decorativă (Magnolia). În aerul cald, floarea grea a magnoliei își împrăștia mireasma. BOGZA, M. S. 117.
magnólie (-li-e) s. f., art. magnólia (-li-a), g.-d. art. magnóliei; pl. magnólii, art. magnóliile (-li-i-)
magnólie s. f. (sil. -li-e), art. magnólia (sil. -li-a), g.-d. art. magnóliei; pl. magnólii, art. magnóliile (sil. -li-i-)
MAGNÓLIE s.f. Arbust originar din Asia și din America, cu flori mari, frumoase și cu miros foarte plăcut, cultivat ca plantă de ornament. [Gen. -iei. / < germ. Magnolle, fr., it. magnolia, cf. Magnol – botanist francez].
MAGNÓLIE s. f. arbore exotic, originar din Asia și din America, cu flori mari, frumoase și cu miros foarte plăcut, cultivat ca plantă de ornament. (< germ. Magnolie, fr. magnolia)
MAGNÓLIE ~i f. Arbore exotic cu frunze strălucitoare, alterne, cu flori mari, mirositoare, cultivat ca plantă decorativă. /<germ. Magnolie, fr., it. magnolia
magnolie f. arbore frumos din America cu frunze totdeauna verzi și cu flori admirabile.
*magnólie f. (d. latina botaniștilor magnólia, d. Petru Magnol, Francez, celebru botanist [1638-1715]). Bot. Un frumos arbore originar din Asia și America, cu marĭ frunze alterne de un verde închis strălucitor, groase și aromatice și cu florĭ marĭ albe care seamănă a crinĭ și au un miros suav. V. badiană.
MAGNÓLIE (< germ.; fr. {i}; {s} n. pr. Magnol, medic și botanist francez 1638-1715) s. f. Denumire dată unor specii de arbori exotici din genul Magnolia. Majoritatea sunt originare din Extremul Orient și S Americii de Sud și sunt cultivate ca plante decorative, datorită florilor mari și frumos colorate. Rezistente la ger și înghețuri, dar și la secetă și temperaturi ridicate. În România au fost introduse în parcuri și grădini. Lemnul este folosit pentru lambriuri și în tâmplăria artistică.
MAGNOLIA L., MAGNOLIE, fam. Magno- liaceae. Gen originar din Asia, America de N și Centrală, cca 77 specii, arbori sau arbuști. Flori (cca 12 foliole, mare număr de stamine și stile) mari, solitare, hermafrodite, albe, roz, purpur, albăstrui sau verzi-gălbui, terminale. Fruct compus, în formă de con. Frunze simple cu marginea întreagă sau rar-lobată, acute, scurt-pețiolate, alterne, caduce sau persistente.

magnolie dex

Intrare: magnolie
magnolie substantiv feminin
  • silabisire: -li-e