Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru magnificen╚Ť─â

MAGNIFIC├ëN╚Ü─é s. f. (Livr.) 1. Grandoare, m─âre╚Ťie; fast, lux ie╚Öit din comun. 2. (Urmat de un adj. pos.) Termen de reveren╚Ť─â. Magnificen╚Ťa Sa. Magnificen╚Ťele Voastre. ÔÇô Din fr. magnificence, it. magnificenza.[1]
MAGNIFIC├ëN╚Ü─é, magnificen╚Ťe, s. f. (Livr.) Grandoare, m─âre╚Ťie; fast, lux ie╚Öit din comun. ÔÇô Din fr. magnificence, it. magnificenza.
!Magnific├ęn╚Ťa Sa (livr.) loc. pr., g.-d. Magnific├ęn╚Ťei S├íle; pl. Magnific├ęn╚Ťele Lor
!Magnific├ęn╚Ťa Vo├ístr─â (livr.) loc. pr., g.-d. Magnific├ęn╚Ťei Vo├ístre
magnific├ęn╚Ť─â (livr.) s. f., g.-d. art. magnific├ęn╚Ťei
*Magnific├ęn╚Ťele Vo├ístre loc. pr.
Magnific├ęn╚Ťa sa (vo├ístr─â) s. f. art. + adj.
magnific├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. magnific├ęn╚Ťei; pl. magnific├ęn╚Ťe
MAGNIFIC├ëN╚Ü─é s.f. M─âre╚Ťie, lux, fast, str─âlucire. [Cf. fr. magnificence, it. magnificenza, lat. magnificentia].
MAGNIFIC├ëN╚Ü─é s. f. grandoare, m─âre╚Ťie, str─âlucire; fast, lux. (< fr. magnificence, it. magnificenza)
magnificen╚Ť─â f. 1. caracterul celui magnific; 2. splendoare, bog─â╚Ťie extraordinar─â.
*magnific├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. magnificentia). M─âre╚Ťie, str─âlucire: magnificen╚Ťa unu─ş palat, (fig.) magnificen╚Ťa unu─ş discurs. Calitatea de a fi glorios: magnificen╚Ťa unu─ş titlu.

Magnificen╚Ť─â dex online | sinonim

Magnificen╚Ť─â definitie

Intrare: magnificen╚Ť─â
magnificen╚Ť─â substantiv feminin