magnificență definitie

12 definiții pentru magnificență

MAGNIFICÉNȚĂ s. f. (Livr.) 1. Grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun. 2. (Urmat de un adj. pos.) Termen de reverență. Magnificența Sa. Magnificențele Voastre. – Din fr. magnificence, it. magnificenza.[1]
MAGNIFICÉNȚĂ, magnificențe, s. f. (Livr.) Grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun. – Din fr. magnificence, it. magnificenza.
!Magnificénța Sa (livr.) loc. pr., g.-d. Magnificénței Sále; pl. Magnificénțele Lor
!Magnificénța Voástră (livr.) loc. pr., g.-d. Magnificénței Voástre
magnificénță (livr.) s. f., g.-d. art. magnificénței
*Magnificénțele Voástre loc. pr.
Magnificénța sa (voástră) s. f. art. + adj.
magnificénță s. f., g.-d. art. magnificénței; pl. magnificénțe
MAGNIFICÉNȚĂ s.f. Măreție, lux, fast, strălucire. [Cf. fr. magnificence, it. magnificenza, lat. magnificentia].
MAGNIFICÉNȚĂ s. f. grandoare, măreție, strălucire; fast, lux. (< fr. magnificence, it. magnificenza)
magnificență f. 1. caracterul celui magnific; 2. splendoare, bogăție extraordinară.
*magnificénță f., pl. e (lat. magnificentia). Măreție, strălucire: magnificența unuĭ palat, (fig.) magnificența unuĭ discurs. Calitatea de a fi glorios: magnificența unuĭ titlu.

magnificență dex

Intrare: magnificență
magnificență substantiv feminin