Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru magneziu

MAGN├ëZIU s. n. Element chimic, metal moale, u╚Öor, de culoare alb─â-argintie, maleabil ╚Öi ductil, folosit la fabricarea aliajelor u╚Öoare, ├«n metalurgia nichelului, ├«n fotografie etc. ÔÇô Din fr. magn├ęsium.
MAGN├ëZIU s. n. Element chimic, metal moale, u╚Öor, de culoare alb─â-argintie, maleabil ╚Öi ductil, folosit la fabricarea aliajelor u╚Öoare, ├«n metalurgia nichelului, ├«n fotografie etc. ÔÇô Din fr. magn├ęsium.
MAGNÉZIU s. n. Element chimic din familia metalelor alcalino-pămîntoase, moale, ușor, de culoare albă- argintie, care arde cu o flacără foarte luminoasă; se găsește în natură sub formă de săruri și e folosit la fabricarea aliajelor ușoare, în metalurgia nichelului, în fotografie etc.
magn├ęziu [ziu pron. ziu] s. n., art. magn├ęziul; simb. Mg
magn├ęziu s. n. [-ziu pron. -ziu], art. magn├ęziul; simb. Mg
MAGN├ëZIU s.n. Metal u╚Öor alb-argintiu, care arde cu o flac─âr─â foarte luminoas─â. [Pron. -ziu. / < fr. magn├ęsium].
MAGN├ëZIU s. n. metal u╚Öor, alb-argintiu, maleabil ╚Öi ductil, care arde cu o flac─âr─â alb─â orbitoare. (< fr. magn├ęsium)
MAGN├ëZIU n. Metal solid, de culoare alb─â-argintie, u╚Öor maleabil, ductil ╚Öi fuzibil, care arde ├«n aer produc├ónd lumin─â puternic─â ╚Öi este folosit, mai ales, la fabricarea aliajelor u╚Öoare, ├«n fotografie ╚Öi ├«n metalurgia nichelului. /<fr. magn├ęsium
*magn├ęzi┼ş n. (d. magnezie). Chim. Un metal bivalent ob╚Ťinut ca amalgam─â de Davy la 1808 ╚Öi izolat la 1829 de Bussy. E alb ca argintu, maleabil ╚Öi d├║ctil, cu o densitate de 1,75, cu o greutate atomic─â de 24. Se tope╚Öte la 800┬░ ╚Öi se destileaz─â la1000┬░. Un fir gros de 0,297 mm arde ├«n aer ╚Öi lucea╚Öte c├«t 74 de lum├«n─âr─ş de stearin─â.
MAGN├ëZIU (< fr. {i}) s. n. Element chimic din grupa a doua a sistemului periodic (Mg.; nr. at. 12, m. at. 24,305, gr. sp. 1,74, p. t. 650┬░C, p. f. 1.100┬░C), metal alb-argintiu, maleabil ╚Öi ductil, foarte u╚Öor ╚Öi rezistent, care, sub form─â strujitur─â sau praf, arde ├«n aer, degaj├ónd o lumin─â alb─â orbitoare. Se g─âse╚Öte ├«n natur─â sub form─â de s─âruri. ├Än toate combina╚Ťiile sale este bivalent. Constituent important al plantelor; este prezent ├«n organismul animal ├«n diverse ╚Ťesuturi, ├«n plasm─â, ├«n lichidul extracelular, av├ónd rol ├«n echilibrul osmotic; intervine, de asemenea, ├«n metabolismul muscular. Caren╚Ťa sa ├«n organism duce la hiperexcitabilitate muscular─â; prezen╚Ťa ├«n exces provoac─â depresiuni ale sistemului nervos central. Folosit la fabricarea aliajelor u╚Öoare, utilizate ├«n constr. aeronautice (rachete), la dezoxidarea ╚Öi desulfurarea unor metale, la fabricarea proiectilelor luminoase ╚Öi incendiare etc. Minerale: magnezit, dolomit, carnalit. A fost ob╚Ťinut prin electroliz─â pentru prima oar─â de Sir Humphry Davy (1808).
Mg, simbol chimic pentru magneziu.

Magneziu dex online | sinonim

Magneziu definitie

Intrare: magneziu
magneziu substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: -z─şu
Mg simbol