magnezită definitie

17 definiții pentru magnezită

MAGNEZÍT s. n. Carbonat natural de magneziu, de culoare albă-gălbuie sau brună, folosit în industrie. [Var.: magnezítă s. f.] – Din fr. magnésite.
MAGNEZÍTĂ s. f. v. magnezit.
MAGNEZÍT s. n. Carbonat natural de magneziu, de culoare albă-gălbuie sau brună, folosit în industrie. [Var.: magnezítă s. f.] – Din fr. magnésite.
MAGNEZÍTĂ s. f. v. magnezit.
MAGNEZÍT s. n. Mineral foarte dur, de culoare albă- gălbuie sau brună, care cristalizează în sistemul romboedric; servește ca materie ceramică pentru unele produse refractare, la fabricarea unor varuri, a unor lianți etc. Variantă: magnezítă (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 6/1) s. f.
MAGNEZÍTĂ s. f. v. magnezit.
MANGANEZÍT s. n. Oxid de mangan, natural ori cristalizat în sistemul cubic.
magnezít s. n.
magnezít s. n.[1]
MAGNEZÍT s. (MIN.) (pop.) spumă-de-mare.[1]
MAGNEZÍT s.n. Carbonat natural de magneziu. [Var. magnezită s.f. / < fr. magnésite].
MAGNEZÍTĂ s.f. v. magnezit.
MAGNEZÍT s. n. carbonat natural de magneziu, pentru cărămizi refractare, izolatoare electrice etc.; giobertit. (< fr. magnésite)
MAGNEZÍT n. Silicat natural de magneziu, de culoare albă-gălbuie sau brună, cu luciu sticlos, solubil în acizi, folosit în industria materialelor de construcție. /<fr. magnésite[1]
*magnezítă f., pl. e (d. magnezie). Min. O substanță poroasă văroasă gălbuĭe care e un silicat natural idratat de magnezie (pop. spumă de mare).
MAGNEZIT s. (MIN.) (pop.) spumă-de-mare.
MAGNEZÍT (MAGNEZÍTĂ) s. f. (< fr. {i}) s. n. Carbonat natural de magneziu, care cristalizează în sistemul romboedric; apare în mase grăunțoase, compacte, de culoare albă-cenușie; este un mineral refractar, utilizat în metalurgie, industria cimentului, electrotehnică, alimentară, a cauciucului etc.

magnezită dex

Intrare: magnezit
magnezită
magnezit substantiv neutru