magnetron definitie

9 definiții pentru magnetron

MAGNETRÓN, magnetroane, s. n. Tub electronic (folosit în special ca generator de oscilații de înaltă frecvență) în care intensitatea curentului de electroni este comandată printr-un câmp magnetic exterior. – Din fr. magnétron.
MAGNETRÓN, magnetroane, s. n. Tub electronic (folosit în special ca generator de oscilații de înaltă frecvență) în care intensitatea curentului de electroni este comandată printr-un câmp magnetic exterior. – Din fr. magnétron.
MAGNETRÓN, magnetroane, s. n. Tub electronic al cărui curent electric e comandat cu ajutorul unui cîmp magnetic produs din afara lui.
magnetrón (tub electronic) (-ne-tron) s. n., pl. magnetroáne
magnetrón s. n. (sil. -tron), pl. magnetroáne
MAGNETRÓN s.n. Tub electronic în care intensitatea curentului electronic este comandată de un câmp magnetic exterior. [< fr. magnétron].
MAGNETRÓN s. n. tub electronic în care intensitatea curentului de electroni este comandată de un câmp magnetic exterior. (< fr. magnétron)
MAGNETRÓN ~oáne n. Tub electronic generator de oscilații de foarte înaltă frecvență. /<fr. magnétron
MAGNETRÓN (< fr. {i}; {s} magneto- + fr. [élec]tron „electron”) s. n. Tub electronic cu catod axial și anod cilindric generator de oscilații de foarte înaltă frecvență (unde centimetrice și milimetrice), al cărui flux de electroni este comandat printr-un câmp magnetic axial de o valoare critică, aleasă astfel încât la variații mici ale tensiunii anodice să corespundă variații mari ale curentului anodic. Se folosește, mai ales, la aparatura de radiolocație, precum și la instalațiile de încălzire de frecvență supraînaltă.

magnetron dex

Intrare: magnetron
magnetron substantiv neutru
  • silabisire: -tron