magnetotecă definitie

5 definiții pentru magnetotecă

MAGNETOTÉCĂ, magnetoteci, s. f. Colecție de benzi magnetice (înregistrate); p. ext. mobilă în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. – Din fr. magnétothèque.
MAGNETOTÉCĂ, magnetoteci, s. f. Colecție de benzi magnetice (înregistrate); p. ext. mobilă în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. – Din fr. magnétothèque.
magnetotécă s. f., pl. magnetotéci
MAGNETOTÉCĂ s. f. colecție de benzi magnetice; (p. ext.) mobila în care se păstrează; încăpere specială pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. (< fr. magnétothèque)
magnetotécă s. f. (tehn.) Colecție de benzi magnetice înregistrate ◊ „Pentru a nu lăsa să se piardă tradiția obiceiurilor caracteristice vieții la țară, oficiul cultural al mijloacelor audiovizuale din Franța a hotărât crearea unei «magnetoteci naționale». Este vorba de înregistrarea pe bandă de magnetofon a relatărilor orale ale unor țărani bătrâni despre specificul unor străvechi îndeletniciri.” Sc. 14 IX 79 p. 5 (din fr. magnétothèque; DMC 1970; DEX-S)

magnetotecă dex

Intrare: magnetotecă
magnetotecă substantiv feminin