MAGNETIZÁȚIE, magnetizații, s. f. Mărime care indică gradul de magnetizare al unui corp; intensitate de magnetizare. – Din fr. magnétisation.

MAGNETIZÁȚIE, magnetizații, s. f. Mărime care indică gradul de magnetizare al unui corp; intensitate de magnetizare. – Din fr. magnétisation.

magnetizáție (-ți-e) s. f., art. magnetizáția (-ți-a), g.-d. art. magnetizáției; pl. magnetizáții, art. magnetizáțiile (-ți-i-)

magnetizáție s. f. (sil. -ți-e), art. magnetizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. magnetizáției; pl. magnetizáții, art. magnetizáțiile (sil. -ți-i-)

MAGNETIZÁȚIE s. (FIZ.) intensitate de magnetizare.

MAGNETIZÁȚIE s. v. magnetizare, polarizare magnetică.

MAGNETIZÁȚIE s.f. (Rar) Magnetizare. ♦ Mărime vectorială care caracterizează starea de polarizare magnetică a corpurilor. [Gen. -iei. / cf. fr. magnétisation].

MAGNETIZÁȚIE s. f. mărime vectorială care caracte-rizează starea de polarizare magnetică a corpurilor; intensitate de magnetizare. (< fr. magnétisation)

MAGNETIZÁȚIE f. Mărime prin care se caracterizează starea de magnetizare a unui corp. /<fr. magnétisation

*magnetizațiúne f. Acțiunea de a magnetiza. – Și -áție, dar ob. -áre.

magnetizație s. v. MAGNETIZARE.