MAGNETÍT s. n. Minereu de fier de culoare neagră sau cenușie-închis, care se găsește în roci eruptive și care are proprietatea de a atrage fierul. [Var.: magnetítă s. f.] – Din fr. magnétite.

MAGNETÍTĂ s. f. v. magnetit.

MAGNETÍT s. n. Minereu de fier de culoare neagră sau cenușie-închis, care se găsește în roci eruptive și care are proprietatea de a atrage fierul. [Var.: magnetítă s. f.] – Din fr. magnétite.

MAGNETÍTĂ s. f. v. magnetit.

MAGNETÍT s. m. Minereu de fier de culoare neagră, feromagnetic, care conține mari cantități de fier sub formă de oxizi. – Variantă: magnetítă s. f.

MAGNETÍTĂ s. f. v. magnetit.

magnetít s. n.

magnetít s. n.^[1]

MAGNETÍT s.m. Oxid natural de fier. [Var. magnetită s.f. / < fr. magnétite].

MAGNETÍTĂ s.f. v. magnetit.

MAGNETÍT s. n. oxid natural de fier, negru, cu proprietăți magnetice. (< fr. magnétite)

MAGNETÍT n. Oxid natural de fier cu proprietăți magnetice. /<fr. magnétite^[1]

*magnetítă f., pl. e (d. magnet). Min. O peatră negricĭoasă cu luciŭ metalic (oxid natural de fer magnetic [Fe₂ O₃ FeO]) care are unele varietățĭ care-s magnețĭ.

MAGNETÍT (MAGNETÍTĂ) (< fr. {i}) s. n. Oxid natural de fier cristalizat în sistem cubic, negru, metalic, magnetic; apare în cristale octoedrice sau în agregate grăunțoase și este unul dintre principalele minereuri de fier.