Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru magnetism

MAGNET├ŹSM s. n. 1. Proprietate fizic─â fundamental─â a materiei, care se manifest─â ca o form─â specific─â de interac╚Ťiune ├«ntre curen╚Ťii electrici, ├«ntre curen╚Ťii electrici ╚Öi magne╚Ťi sau ├«ntre magne╚Ťi. ÔŚŐ Magnetism terestru (sau p─âm├óntesc) = totalitatea fenomenelor magnetice caracteristice P─âm├óntului. Magnetism animal = proprietate a organismelor vii de a emite un fluid magnetic ╚Öi de a fi influen╚Ťate de emana╚Ťii ale a╚Ötrilor sau de fluidul magnetic al cuiva; ansamblu de procedee terapeutice bazate pe aceast─â proprietate. 2. Parte a fizicii care studiaz─â propriet─â╚Ťile magnetice ale materiei. ÔÇô Din fr. magn├ętisme, germ. Magnetismus.
MAGNET├ŹSM s. n. 1. Proprietatea pe care o au corpurile magnetice de a se magnetiza. ÔŚŐ Magnetism terestru (sau p─âm├óntesc) = totalitatea fenomenelor magnetice caracteristice P─âm├óntului. Magnetism animal = fluid universal care ar str─âbate toate corpurile ├«nsufle╚Ťite ╚Öi care s-ar transmite (├«n anumite condi╚Ťii) de la om la om; concep╚Ťie ╚Öi ansamblu de procedee terapeutice bazate pe propriet─â╚Ťile acestui fluid. 2. Parte a fizicii care studiaz─â propriet─â╚Ťile magnetice ale materiei. ÔÇô Din fr. magn├ętisme, germ. Magnetismus.
MAGNET├ŹSM s. n. 1. Proprietate pe care o au substan╚Ťele magnetice de a atrage fierul sau alte corpuri feromagnetice. Magnetism terestru = ansamblul de fenomene magnetice datorite p├óm├«ntului. 2. Parte a fizicii care studiaz─â fenomenele magnetice ale scoar╚Ťei p─âm├«nte╚Öti. 3. Sarcin─â magnetic─â.
magnet├şsm s. n.
magnet├şsm s. n.
MAGNET├ŹSM s. 1. magnetism p─âm├óntesc v. magnetism terestru; magnetism terestru = magnetism p─âm├óntesc. 2. magnetism animal = mesmerism.
MAGNET├ŹSM s.n. Proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ÔŚŐ Magnetism terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de P─âm├ónt; magnetism animal = pretins fluid care ar lucra asupra sim╚Ťurilor ╚Öi imagina╚Ťiei, produc├ónd diferite fenomene. ÔÖŽ Capitol al fizicii care studiaz─â propriet─â╚Ťile magnetice ale materiei. [Cf. fr. magn├ętisme, germ. Magnetismus].
MAGNET├ŹSM s. n. 1. proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ÔÖŽ ~ terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de P─âm├ónt; geomagnetism; ~ animal = pretins fluid care ar lucra asupra sim╚Ťurilor ╚Öi imagina╚Ťiei, produc├ónd diferite fenomene. ÔŚŐ (fig.) atrac╚Ťie; influen╚Ť─â, fascina╚Ťie. 2. ramur─â a fizicii care studiaz─â fenomenele magnetice. (< fr. magn├ętisme, germ. Magnetismus)
MAGNET├ŹSM n. 1) Proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ÔŚŐ ~ terestru (sau p─âm├óntesc) totalitate a propriet─â╚Ťilor magnetice ale P─âm├óntului. 2) Parte a fizicii care se ocup─â cu studiul fenomenelor ╚Öi propriet─â╚Ťilor magnetice ale corpurilor. /<fr. magn├ętisme, germ. Magnetismus
electro-magnetism n. partea fizicei ce tratează despre raporturile între electricitatea și magnetismul.
magnetism n. 1. proprietatea magnetului de a atrage fierul; 2. agentul c─âruia magnetul datore╚Öte aceast─â proprietate: magnetism terestru, fluid prin care p─âm├óntul considerat ca un magnet imens, lucreaz─â asupra acului magnetizat; 3. (animal), influen╚Ť─â ce magnetizatorii pretind c─â exercit─â asupra unei persoane cu ajutorul ochilor sau prin ├«nsuflarea unui fluid magnetic emanat dintrÔÇÖ├«n╚Öii, cufund├ónd acea persoan─â ├«ntrÔÇÖun somn artificial.
*magnet├şzm n., pl. e (d. magnetic). Tot ce─şa ce e relativ la magnet. Acea parte a fizici─ş care studiaz─â propriet─â╚Ťile magne╚Ťilor. Magnetizm terestru, cauza presupus─â a fenomenelor care se observ─â ├«n acu magnetic. Magnetizm animal, influen╚Ť─â (adev─ârat─â sa┼ş presupus─â) pe care un om o poate exercita asupra altu─şa pin oare-care mi╚Öc─âr─ş ale m├«ni─ş ╚Öi pin privire. ÔÇô Dup─â apostoli─ş magnetizmulu─ş, o persoan─â megnetizat─â cade ├«ntrÔÇÖun fel de somnambulizm lucid; atunc─ş ghice╚Öte g├«ndurile, vede ╚Öi aude la mare dep─ârtare ╚Öi, f─âr─â s─â ╚Ötie medicina, arat─â locu une─ş boale ╚Öi medicamentu cuvenit. Mesmer, un medic german, e acela care a proclamat ├«nt├«─şa oar─â existen╚Ťa magnetizmulu─ş animal. Doctrina magnetizmulu─ş nÔÇÖa putut ├«nc─â s─â ─şa loc ├«ntre ╚Ötiin╚Ťe; cu toate acestea, nu tot era imaginar ├«n descoperirea lu─ş Mesmer; dar fiindc─â fenomenele magnetice a┼ş ceva miraculos, a┼ş fost de multe or─ş desfigurate de supersti╚Ťiune sa┼ş exploatate de ╚Öarlatan─ş.
MAGNETISM s. 1. (FIZ.) magnetism pămîntesc = magnetism terestru; magnetism terestru = magnetism pămîntesc. 2. magnetism animal = mesmerism.

Magnetism dex online | sinonim

Magnetism definitie

Intrare: magnetism
magnetism substantiv neutru