MAGNÉTIC, -Ă, magnetici, -ce, adj. (Despre forțe, fenomene) Care se referă la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat. ◊ Câmp magnetic = stare fizică particulară a unui spațiu în care se exercită forțe magnetice; p. ext. spațiul respectiv. Fluid magnetic = forță prin care se explică, în științele oculte, fenomenele telepatice și hipnotice. Pol magnetic = a) fiecare dintre cele două puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b) fiecare dintre cele două puncte ale globului pământesc către care se îndreaptă capetele unui ac magnetic. ♦ Fig. Care exercită o influență profundă sau o atracție irezistibilă; care magnetizează. – Din fr. magnétique, germ. magnetisch.

MAGNÉTIC, -Ă, magnetici, -ce, adj. (Despre forțe, fenomene) Care se referă la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat. ◊ Câmp magnetic = stare fizică particulară a unui spațiu în care se exercită forțe magnetice; p. ext. spațiul respectiv. Fluid magnetic = forță prin care se explică, în științele oculte, fenomenele telepatice și hipnotice. Pol magnetic = a) fiecare dintre cele două puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b) fiecare dintre cele două puncte ale globului pământesc către care se îndreaptă capetele unui ac magnetic. ♦ Fig. Care exercită o influență profundă sau o atracție irezistibilă; care magnetizează. – Din fr. magnétique, germ. magnetisch.

MAGNÉTIC, -Ă, magnetici, -e, adj. Care se referă la magnet, care are proprietățile magnetului. Fenomene magnetice. ◊ (În comparații și metafore) Domnița, atrasă ca de o putere magnetică, se apropia mereu. GANE, N. I 22. ◊ Cîmp magnetic = a) spațiul din jurul unui magnet, în care se resimt acțiunile acestuia; b) starea fizică particulară din acest cîmp. Ac magnetic = magnet în formă de ac. Acul busolei este un ac magnetic. ▭ Flux magnetic v. flux. Meridian magnetic v.meridian. Remanență magnetică v. remanență. ◊ Fig. Înălțat, un tînăr cheamă, cu magneticul său glas, Ale țărănimii harnici muncitoarele noroaie. DEMETRESCU, O. 37. Avea pentru dînsul un farmec magnetic care îl trăgea fără voie. ALECSANDRI, O. P. 52.

magnétic adj. m., pl. magnétici; f. magnétică, pl. magnétice

magnétic adj. m., pl. magnétici; f. sg. magnétică, pl. magnétice

MAGNÉTIC adj. (înv.) magneticesc. (Atracție ~.)

REMANENȚĂ MAGNÉTICĂ s. (FIZ.) magnetizare remanentă, magnetizare reziduală.

MAGNÉTIC, -Ă adj. 1. Referitor la magnet, de magnet, ca magnetul. ◊ Câmp magnetic = spațiul din jurul unui magnet în care se exercită forța acestuia. 2. (Fig.) Care magnetizează (2); magnetizant. [Cf. fr. magnétique, lat. magneticus, germ. magnetisch].

MAGNÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la magnet(ism), care poate fi magnetizat. ♦ câmp ~ = spațiul din jurul unui magnet, în care se exercită forța acestuia. 2. (fig.) care magnetizează (2). (< fr. magnétique, germ. magnetisch)

MAGNÉTIC ~ că (~ci, ~ce) 1) Care ține de magnet sau de magnetism; cu proprietăți de magnet sau de magnetism. 2) (despre corpuri) Care poate fi magnetizat. 3) fig. Care atrage în mod irezistibil; în stare să influențeze foarte puternic. /<fr. magnétique, germ. magnetisch

magnetic a. 1. înzestiat cu proprietățile magnetului; 2. ce ține de magnetismul animal: somn magnetic; 3. fig. care exercită o atracțiune puternică și misterioasă.

*magnétic, -ă adj. (lat. magnéticus). De magnet saŭ cu proprietățĭ magnetice: fer magnetic, peatră magnetică. Relativ la magnetizmu animal; somnambulizm magnetic. Fig. Care are o influență puternică și misterioasă asupra persoanelor: o uĭtătură magnetică. Lame magnetice, lame de oțel magnetizat artificialmente. Proprietatea magnetică a globuluĭ terestru, aceĭa pin care globu terestru, lucrează ca cu un vast magnet. Meridianu magnetic, planu vertical care conține direcțiunea aculuĭ magnetic. Polu magnetic, un punct variabil lîngă polu nordic și spre care un ac magnetic, mobil în prejuru uneĭ axe, îșĭ îndreaptă tot-de-a-una un capăt. Adv. În mod magnetic.

MAGNETIC adj. (înv.) magneticesc. (Atracție ~.)