Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru magistru

MAG├ŹSTRU, magi╚Ötri, s. m. Profesor (├«n raport cu elevii s─âi); dasc─âl. ÔÇô Din lat. magister. Cf. germ. Magister.
MAG├ŹSTRU, magi╚Ötri, s. m. (Livr.) Profesor (├«n raport cu elevii s─âi); dasc─âl. ÔÇô Din lat. magister. Cf. germ. Magister.
mag├şstru s. m., art. mag├şstrul; pl. mag├ş╚Ötri, art. mag├ş╚Ötrii
mag├şstru s. m., art. mag├şstrul; pl. mag├ş╚Ötri, art. mag├ş╚Ötrii
MAG├ŹSTRU s. v. dasc─âl, maestru, profesor.
MAG├ŹSTRU s.m. Profesor (├«n raport cu elevii lui); dasc─âl. ÔÖŽ (Liv.) Maestru, persoan─â care se distinge ├«n mod deosebit ├«n art─â sau ├«n ╚Ötiin╚Ť─â. [< lat. magister].
MAG├ŹSTRU s. m. 1. profesor (├«n raport cu elevii lui); dasc─âl. 2. maestru. (< lat. magister)
magistru m. 1. maestru; 2. cel versat ├«ntrÔÇÖo ╚Ötiin╚Ť─â sau art─â; 3. c─âpitan, inspector: magistrul ora╚Öului OD.
*mag├şstru, -─â s. (lat. magister, magistra, d. magnus, mare, magis, ma─ş [mult]. V. m─â─şestru). Maestru, profesor, mare artist or─ş savant. Odinioar─â (1848), ╚Öef, inspector.
magistru s. v. DASC─éL. MAESTRU. PROFESOR.
IPSE (MAGISTER) DIXIT (lat.) el ├«nsu╚Öi (magistrul) a spus ÔÇô Scolasticii, ├«n lips─â de alte argumente, recurgeau ├«n discu╚Ťiile lor la autoritatea necondi╚Ťionat─â a magistrului lor Aristotel. V. ╚Öi Autos epha.
MAGISTER DIXIT V. IPSE (MAGISTER) DIXIT.

Magistru dex online | sinonim

Magistru definitie

Intrare: magistru
magistru substantiv masculin