magistratură definitie

11 definiții pentru magistratură

MAGISTRATÚRĂ, magistraturi, s. f. Corpul magistraților; demnitatea, profesia de magistrat; timpul cât își exercită funcția un magistrat. – Din germ. Magistratur, fr. magistrature.
MAGISTRATÚRĂ, magistraturi, s. f. Corpul magistraților; funcția, profesiunea de magistrat; timpul cât își exercită funcția un magistrat. – Din germ. Magistratur, fr. magistrature.
MAGISTRATÚRĂ, magistraturi, s. f. (În vechea organizare judecătorească) Funcția magistratului; timpul cît își exercită funcția un magistrat. E o istorie din primii mei ani de magistratură, GALACTION, O. I 93. ♦ Corpul magistraților. Adus în capitală la ultima mișcare în magistratură. C. PETRESCU, C. V. 182.
MAGÍSTRU, magiștri, s. m. (Livresc, rar) Profesor considerat în raport cu elevii săi. V. maestru. Mi s-a zis pe rînd magistru, doctor, culme strălucită. MACEDONSKI, O. I 271. Am devenit o ființă superioară magistrului meu. EMINESCU, N. 79.
magistratúră s. f., g.-d. art. magistratúrii; (durate ale funcției de magistrat) pl. magistratúri
magistratúră s. f., g.-d. art. magistratúri; (timpul cât își exercită funcția un magistrat) pl. magistratúri
MAGISTRATÚRĂ s.f. 1. Funcție, demnitate de magistrat; durata funcției unui magistrat. 2. Corpul magistraților. [Cf. germ. Magistratur, fr. magistrature, it. magistratura].
MAGISTRATÚRĂ s. f. 1. funcție, demnitate de magistrat; durata acestei funcții. 2. corpul magistraților. 3. (fig.) funcție înaltă, de răspundere. (< germ. Magistratur, fr. magistrature)
MAGISTRATÚRĂ ~i f. 1) Corpul magistraților. 2) Funcția de magistrat. /<germ. Magistratur, fr. magistrature
magistratură f. 1. demnitatea, sarcina magistratului; 2. timpul cât un magistrat își exercită funcțiunea; 3. corpul magistraților: se destină magistraturei.
*magistratúră f., pl. ĭ (d. magistrat; fr. -ture, it. -tura). Demnitatea de magistrat. Timpu cît eștĭ magistrat: supt magistratura mea. Corpu magistraților.

magistratură dex

Intrare: magistratură
magistratură substantiv feminin