Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru magie

MAG├ŹE, magii, s. f. 1. Totalitatea procedeelor, formulelor, riturilor etc. prin care se invoc─â for╚Ťe supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc. 2. Fig. Putere irezistibil─â de atrac╚Ťie, de fascinare; farmec, ├«nc├óntare. ÔÇô Din fr. magie.
MAG├ŹE, magii, s. f. 1. Totalitatea procedeelor, formulelor, gesturilor etc. prin care ar putea fi invocate anumite for╚Ťe supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc. 2. Fig. Putere irezistibil─â de atrac╚Ťie, de fascinare; farmec, ├«nc├óntare. ÔÇô Din fr. magie.
MAG├ŹE, magii, s. f. (├«n practicile oculte) Sistem de ac╚Ťiuni ╚Öi formule cu ajutorul c─ârora vr─âjitorii credeau c─â pot s ipune sau r─âsturna legile naturii ╚Öi pot provoca fenomene miraculoase. V. vr─âjitorie. ÔÖŽ Fig. ├Änc├«ntare, farmec, vraj─â; putere ascuns─â. Palatul plutea ├«n magie Aurie. EMINESCU, O. IV 97. O, v├«nt!... Tu, prin a ta magie. M─â por╚Ťi u╚Öor, ferice, ├«n lumi necunoscute. ALECSANDRI, P. III 386. Poetul se exprim─â-n limba sa; ├Äntr-o limb─â de magie. BOLLIAC, O. 114.
mag├şe s. f., art. mag├şa, g.-d. art. mag├şei; pl. mag├şi, art. mag├şile
mag├şe s. f., art. mag├şa, g.-d. art. mag├şei; pl. mag├şi, art. mag├şile
MAG├ŹE s. 1. v. vraj─â. 2. magie alb─â = teurgie. 3. v. farmec.
MAG├ŹE s. f. 1. complex de practici prin care se consider─â posibil─â ac╚Ťionarea asupra realit─â╚Ťii ├«nconjur─âtoare cu ajutorul for╚Ťelor supranaturale; vr─âjitorie. ÔÖŽ ~ neagr─â = magie propriu-zis─â care apeleaz─â la puterea demonilor; ~ alb─â = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase. 2. (fig.) putere de atrac╚Ťie, de fascinare; farmec, seduc╚Ťie. (< fr. magie, lat. magia)
MAG├ŹE ~i f. 1) Ansamblu de procedee oculte prin care se crede c─â se pot produce fenomene miraculoase. 2) fig. Influen╚Ť─â puternic─â, incontestabil─â pe care o exercit─â arta sau natura asupra omului. 3) Ocupa╚Ťie de magician. /<fr. magie
magie f. 1. pretins─â art─â de a comanda for╚Ťelor naturei; 2. fig. farmec: magia muzicei.
*mag├şe f. (lat. magia, vgr. mageia. V. mag, am─âgesc). ╚śtiin╚Ťa magilor. Farmece, vr─âj─ş, o pretins─â ╚Ötiin╚Ť─â ocult─â pin puterea c─âre─şa sÔÇÖar exercita o putere supranatural─â asupra animalelor ╚Öi lucrurilor. Fig. Influen╚Ť─â extraordinar─â exercitat─â asupra omulu─ş de eloc┼şen╚Ť─â, poezie ╚Ö. a. ÔÇô Magi─ş, preu╚Ťi─ş religiuni─ş lu─ş Zoroastru, cultiva┼ş ma─ş ales astronomia, astrologia ╚Öi alte ╚Ötiin╚Ťe oculte, ce─şa ce a f─âcut s─â li se atribue o putere supranatural─â a c─âre─ş amintire sÔÇÖa p─âstrat ├«nc─â ├«n cuv├«ntu nostru magie. Aceast─â pretins─â ╚Ötiin╚Ť─â, c─âre─şa i se atribu─şa efecte extraordinare ╚Öi miraculoase, ca dominarea elementelor, evocarea mor╚Ťilor, vindecarea bolnavilor ╚Ö. a., sÔÇÖa introdus cur├«nd ╚Öi ├«n Grecia, unde, de alt-fel, ca ╚Öi a─şurea, poporu era deja st─âp├«nit de supersti╚Ťiune, ca ╚Öi poporu rom├ónesc, care crede ╚Öi az─ş ├«n farmece (vr─âj─ş, desc├«ntece). Faptu c─â nic─ş az─ş nÔÇÖa┼ş disp─ârut chear din Paris, Berlin or─ş Londra c─ârtur─âresele ╚Öi alte ghicitoare arat─â c─â, cu toat─â civiliza╚Ťiunea, supersti╚Ťiunea persist─â. ├Än evu medi┼ş, ├«n asupra E┼şrope─ş, pe f─ârm─âc─âtor─ş ├«─ş ardea┼ş de vi─ş. ÔÇô La Cant. maghie (ngr. mag├şa).
MAGIE s. 1. desc├«ntec, farmec, vraj─â, vr─âjitorie, (pop.) desc├«nt─âtur─â, fapt, f─âc─âtur─â, f─âcut, fermec─âtorie, fermec─âtur─â, leg─âm├«nt, leg─âtur─â, me╚Öte╚Öug, solomonie, (├«nv. ╚Öi reg.) m─âiestrie, (reg.) b─âb─ârie, boboan─â, bolmoaj─â, boscoan─â, bosconitur─â, farmazonie, n─âpr─âtitur─â, r├«vn─â, r├«vnitur─â, solomon─ârie. (A practica ~.) 2. magie alb─â = teurgie. 3. farmec, fascina╚Ťie, ├«nc├«ntare, vraj─â, (fig.) poezie. (~ minunat─â a nop╚Ťii.)
MAG├ŹE (< fr., lat.) s. f. 1. Ansamblu de procedee, formule sau rituri, mai mult sau mai pu╚Ťin secrete, prin care se utilizeaz─â for╚Ťe misterioase pentru ob╚Ťinerea unor rezultate contrare celor posibile prin tehnici obi╚Önuite. M. implic─â o credin╚Ť─â ├«ntr-o continuitate confuz─â ├«ntre cosmos ╚Öi psihismul uman, ca ╚Öi cum ar fi traversate de acela╚Öi curent de for╚Ťe. Etnologii disting: m. alb─â = m. bun─â, obi╚Önuit─â, care manevreaz─â realitatea prin procedee precum for╚Ťa sonor─â a rostirii, for╚Ťa creatoare a imaginii etc., servind interesului comunit─â╚Ťii sau persoanei pentru alungarea spiritelor rele, vindecarea victimelor vr─âjilor etc.; m. neagr─â = m. rea, care invoc─â demonii spre a cauza moartea sau nenorocirea unei persoane. Tradi╚Ťional, evolu╚Ťia g├óndirii omene╚Öti este ├«nf─â╚Ťi╚Öat─â ├«n ordinea: m.-religie-╚Ötiin╚Ť─â, m. fiind interpretat─â ca o form─â primitiv─â de religie ╚Öi ca o pseudo╚Ötiin╚Ť─â. M. a jucat un rol important ├«n religiile primitive, dar nu este cu totul exclus─â ├«n timpurile moderne; anumite fenomene atribuite m. sunt de net─âg─âduit; ├«nc─â neexplicate de ╚Ötiin╚Ť─â, ele ╚Ťin de competen╚Ťa cunoa╚Öterii esoterice. 2. Fig. Putere de atrac╚Ťie deosebit─â; farmec, ├«nc├óntare, seduc╚Ťie (ex. m. muzicii).

Magie dex online | sinonim

Magie definitie

Intrare: magie
magie substantiv feminin