MAGHÉRNIȚĂ, maghernițe, s. f. 1. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată; construcție rudimentară. 2. Prăvălie mică și sărăcăcioasă. 3. (Înv.) Bucătărie. – Din bg. magernica.

MAGHÉRNIȚĂ, maghernițe, s. f. 1. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată; construcție rudimentară. 2. Prăvălie mică și sărăcăcioasă. 3. (Înv.) Bucătărie. – Din bg. magernica.

MAGHÉRNIȚĂ, maghernițe, s. f. 1. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată (v. cocioabă) sau construcție primitivă în formă de casă (v. baracă). Dimineața de mult, cînd se deschid măcelăriile, [cîinele] venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. GALACTION, O. I 311. Casa unde am pășit la învățătura buchiilor era o magherniță posomorită. I. BOTEZ, ȘC. 31. O magherniță de scînduri... adăpostește pietrele morii. MACEDONSKI, O. III 30. 2. (Învechit) Bucătărie (la o mănăstire). Maghernițele sau cuinile... coprindeau o vatră largă. ODOBESCU, S. I 443.

maghérniță s. f., g.-d. art. maghérniței; pl. maghérnițe

maghérniță s. f., g.-d. art. maghérniței; pl. maghérnițe

MAGHÉRNIȚĂ s. șandrama. (O ~ de casă.)

MAGHÉRNIȚĂ s. v. bucătărie.

MAGHÉRNIȚĂ ~e f. 1) Casă mică, dărăpănată și sărăcăcioasă; construcție primitivă. 2) Prăvălioară sărăcăcioasă. 3) înv. Bucătărie la o mănăstire. /<bulg. magernica

magherniță f. căscioară sau prăvălioară de scânduri. [Vechiu-rom. magherniță, bucătărie = gr. mod.].

maghérniță f., pl. e (bg. magernica, bucătărie de mînăstire, d. ngr. magerĭómaĭ, vechĭ magirion, scris -eĭon. V. magher). Vechĭ. Bucătărie. Azĭ. Iron. Gașcă, baracă. Prăvalioară.

MAGHERNIȚĂ s. șandrama. (O ~ de casă.)

magherniță s. v. BUCĂTĂRIE.