MAGAOÁIE s. f. v. măgăoaie.

MĂGĂOÁIE, măgăoi, s. f. (Pop.) 1. Sperietoare de păsări. 2. Ființă imaginară enormă (și urâtă); matahală, namilă. 3. Fig. Sirenă (de semnalizare). [Var.: magaoáie s. f.] – Et. nec.

MAGAOÁIE s. f. v. măgăoaie.

MĂGĂOÁIE, măgăoi, s. f. (Pop.) 1. Sperietoare de păsări. 2. Ființă imaginară enormă (și urâtă); matahală, namilă. 3. Fig. Sirenă (de semnalizare). [Var.: magaoáie s. f.] – Et. nec.

MAGAOÁIE s. f. v. măgăoaie.

MĂGĂOÁIE, măgăoi, s. f. Sperietoare de păsări; ființă imaginară, urîtă; matahală. (Atestat în forma magaoaie) Mireasa arată ca o magaoaie – zău, ca o magaoaie. STANCU, D. 179. – Variantă: magaoáie s. f.

!măgăoáie (pop.) s. f., art. măgăoáia, g.-d. art. măgăóii; pl. măgăói, art. măgăóile (-o-i-)

măgăoáie s. f., art. măgăoáia

MĂGĂOÁIE s. v. arătare, colos, matahală, momâie, namilă, sperietoare, uriaș.

MĂGĂOÁIE ~ói f. pop. 1) Sperietoare de păsări. 2) Ființă imaginară fioroasă, de dimensiuni mari și neproporționate; matahală. /Orig. nec.

magaoáĭe f., pl. oĭ (cp. cu măgăĭață și măgădăŭ). Vest. Matahală, persoană butucănoasă și greoaĭe. Olt. (măgăoaĭe și măgăoană, pl. e). Mogîldan, momîĭe, sperietoare de păsărĭ.

măgăoáĭe și măgăoánă, V. magaoaĭe.

măgăoaie s. v. ARĂTARE. COLOS. MATAHALĂ. MOMÎIE. NAMILĂ. SPERIETOARE. URIAȘ.

măgăoáie, măgăoi, s.f. – (reg.) Sperietoare, momâie. – Et. nec. (DEX, MDA).

măgăoaie, măgăoi s. f. 1. obiect supradimensionat. 2. (rar) persoană înaltă și corpolentă. 3. (deț.) difuzor.