madam definitie

20 definiții pentru madam

MADÁM s. f. v. madamă.
MADÁMĂ, madame, s. f. 1. (Fam.; astăzi în forma madam; urmat de nume de familie sau de prenume) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (măritată); doamnă. 2. Femeie din personalul casnic al familiilor bogate. ♦ Femeie de serviciu la un hotel. 3. (Înv.) Guvernantă. 4. (Înv.) Soție. 5. (Peior.) Femeie de moravuri ușoare; spec. patroană a unei case de prostituție. [Var.: madám s. f.] – Din fr. madame.
MADÁM s. f. v. madamă.
MADÁMĂ, madame, s. f. 1. (Astăzi în forma madam) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (măritată); doamnă. 2. Femeie din personalul casnic al familiilor bogate. ♦ Femeie de serviciu la un hotel. 3. (Înv.) Guvernantă. 4. (Înv.) Soție. 5. (Peior.) Femeie de moravuri ușoare; spec. patroană a unei case de prostituție. [Var.: madám s. f.] – Din fr. madame.
MADÁM s. f. invar. (Franțuzism, pe cale de dispariție) Termen de politețe (de obicei însoțind un nume propriu) cu care cineva denumește o femeie măritată sau cu care i se adresează; doamnă. Am scăpat... de cățelușa lui madam Știubei. C. PETRESCU, C. V. 16. Săriți! Chiriac! Spiridoane! – Nu striga, madam! CARAGIALE, O. I 69. – Scris și: (după franțuzește) madame (MACEDONSKI, O. III 38).
MADÁMĂ, madame, s. f. (Învechit) Doamnă. Ba mai vezi cîte-o madamă, ce torcea odată-n furcă, Cum fudulă și cochetă în cupeu ușor se urcă. BELDICEANU, P. 120. Multe închinăciuni... madamei Wimmer. KOGĂLNICEANU, S. 6. ◊ (Rar, înaintea prenumelui soțului) Într-o vreme a izbutit chiar să fie admis corist în trupa madamei Carl. GHICA, S. 62. ♦ (Ieșit din uz) Femeie din personalul de îngrijire al unui hotel. ♦ Guvernantă la copii.
madám (~ + nume de familie/prenume f.) (fam.) s. f., g.-d. lui madám
madámă (înv.) s. f., g.-d. art. madámei; pl. madáme
madám (doamnă) s. f., g.-d. lui madám, voc. madám
madámă (guvernantă, femeie de serviciu, femeie de moravuri ușoare) s. f., g.-d. art. madámei; pl. madáme
MADÁM s. v. doamnă.
MADÁMĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, guvernantă, jupâneasă, menajeră, nevastă, prostituată, soție, șvester, târfă.
MADÁM s.f. (Rar) Doamnă. [< fr. madame].
MADÁMĂ s.f. (Ieșit din uz) Femeie din personalul de serviciu al unui hotel. ♦ Guvernantă la copii. [< fr. madame].
madámă (madáme), s. f.1. Duducă de origine străină. – 2. Menajeră, slujnică. – Var. madam. Mr. madamă. Fr. madame, cf. it. madama (REW 2733). Var. se folosește curent cu sensul de „doamnă”, dar nu a fost admisă în limba literară. – Der. mădămi, vb. (a trata ca pe o doamnă; refl., a o face pe doamna). Pentru mr., cf. ngr. μαντάμα, tc. madama.
MADÁMĂ ~e f. 1) Femeie căsătorită; doamnă. 2) Femeie angajată într-o familie înstărită. /<fr. madame
madamă f. 1. dădacă străină, guvernantă; 2. (ironic) cocoană: de vrei să fi madamă de bonton AL.; 3. femeie publică. [Fr. MADAME, cu sensul, peiorativ inerent titulaturei străine (v. jupâneasă)].
*madámă f., pl. e (fr. madame, d. ma, a mea, și dame, damă). Fam. Pop. Guvernantă (dădacă) străină. Iron. Rar. Cocoană. Iron. Damă de puțină considerațiune: cocoanele nu trebuĭe să se ducă în berăria ceĭa, unde se duc toate madamele. – Se întrebuințează și un pl. n. mădămurĭ, cu înțeles și maĭ peĭorativ. Numaĭ madam, urmat de un nume de familie, are înț. de „doamnă”, dar nu se uzitează în limba scrisă, nicĭ în vorbirea gravă.
MADAM s. cucoană, doamnă, (pop.) jupîneasă, (ieșit din uz) damă, (grecism înv.) chera, (italienism înv.) signoră.
mada s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. GUVERNANTĂ. JUPÎNEASĂ. MENAJERĂ. NEVASTĂ. PROSTITUATĂ. SOȚIE. ȘVESTER. TÎRFĂ.

madam dex

Intrare: madamă
madam
madamă substantiv feminin