maculatură definitie

12 definiții pentru maculatură

MACULATÚRĂ s. f. 1. Hârtie prost tipărită, pătată care se rebutează; p. ext. hârtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța. ♦ Hârtie de calitate inferioară folosită pentru ambalaje sau, prin topire, ca materie primă pentru fabricile de hârtie. 2. Fig. Scriere lipsită de valoare. – Din germ. Makulatur, fr. maculature.
MACULATÚRĂ s. f. 1. Hârtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice; p. ext. hârtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța. ♦ Hârtie (de calitate inferioară) fabricată special pentru ambalaje. 2. Fig. Scriere lipsită de valoare. – Din germ. Makulatur, fr. maculature.
MACULATÚRĂ s. f. (Cu sens colectiv) Hîrtie folosită pentru ambalaj sau ca materie primă în fabricile de hîrtie, provenită din deșeuri de tipar, ziare nevîndute, imprimate scoase din uz etc. Mai-nainte de a fi rupt hirtia s-a uitat bitie la ea, dacă e în adevăr maculatură scrisă pe amîndouă părțile, SLAVICI, O. I 108. ◊ Fig. (Uneori determinat prin «literară») Scriere lipsită de valoare. Tipărituri fără noimă pentru noi, ca lauda sistemului ortografic al lui Laurian și Massim și altă maculatură. SADOVEANU, E. 47.
!maculatúră s. f., g.-d. art. maculatúrii
maculatúră s. f., g.-d. art. maculatúrii; pl. maculatúri
MACULATÚRĂ s. v. pată.
MACULATÚRĂ s.f. Hârtie veche, deșeuri de tipografie și de legătorie folosite pentru ambalaj sau ca materie primă pentru fabricarea cartonului. ♦ (Fig.) Literatură de proastă calitate, scriere fără valoare. [Cf. fr. maculature, germ. Makulatur].
MACULATÚRĂ s. f. 1. hârtie veche, deșeuri de tipografie și de legătorie, pentru ambalaj sau ca materie primă pentru fabricarea cartonului. ◊ hârtie prost tipărită, pătată, care se rebutează. 2. (fig.) literatură, scriere fără valoare. (< germ. Makulatur, fr. maculature)
MACULATÚRĂ f. 1) Deșeu de hârtie obținut din operațiile de imprimare tipografică. 2) Hârtie scrisă sau tipărită, care și-a pierdut importanța, folosită în calitate de materie primă la fabricarea ambalajelor. 3) fig. Scriere lipsită de valoare. /<germ. Makulatur, fr. maculature
maculatură f. 1. foaie de hârtie pătată (în tipografie); 2. foaie de hârtie groasă pentru împachetat.
*maculatúră f., pl. ĭ (fr. maculature, d. maculer, lat. maculare, a păta. V. maclă, machetă). În tipografie, foaĭe de hîrtie pătată, răŭ tipărită saŭ cu alte defecte. Hîrtia tipărită care se vinde cu chilogramu.
maculatu s. v. PATĂ.

maculatură dex

Intrare: maculatură
maculatură