Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru maculat

MACUL├ü, maculez, vb. I. Tranz. (Livr.) A p─âta, a murd─âri, a m├ónji. ÔÇô Din lat. maculare, fr. maculer.
MACUL├üT, -─é, macula╚Ťi, -te, adj. (Livr.) Cu pete, p─âtat, murdar. ÔÇô V. macula.
MACUL├ü, maculez, vb. I. Tranz. (Livr.) A p─âta, a murd─âri, a m├ónji. ÔÇô Din lat. maculare, fr. maculer.
MACUL├üT, -─é, macula╚Ťi, -te, adj. (Livr.) Cu pete, p─âtat, murdar. ÔÇô V. macula.
maculá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 maculeáză
macul├í vb., ind. prez. 1 sg. macul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. macule├íz─â
MACULÁ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.
MACULA LUTÉA s. (ANAT.) pată galbenă.
MACULÁT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.
MACULÁ vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare].
MACULÁ vb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. (< fr. maculer, lat. maculare)
macul├í (macul├ęz, macul├ít), vb. ÔÇô A p─âta, a murd─âri. Fr. maculer. ÔÇô Der. maculatur─â, s. f., din fr. maculature; maculator, s. n. (caiet de noti╚Ťe).
A MACUL├ü ~├ęz tranz. rar A acoperi cu pete (total sau par╚Ťial); a umple de murd─ârie; a p─âta. /<lat. maculare, fr. maculer
macula vb. v. JEGO╚śI. M├ÄNJI. MURD─éRI. P─éTA.
MACULA LUTEA s. (ANAT.) pat─â galben─â.
maculat adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.
MACULA LUTEA (expr. lat. ÔÇ×pat─â galben─âÔÇŁ) subst. (ANAT.) Mic─â suprafa╚Ť─â oval─â situat─â pe retin─â, de partea temporal─â a nervului optic. Centrul ei nu con╚Ťine vase sangvine, fiind format numai din celule retiniere, aproape exclusiv celulele cu conuri, la acest nivel impresiile retiniere vizuale av├ónd maximum de precizie ╚Öi claritate. Prezint─â o colora╚Ťie g─âlbuie dat─â de un pigment galben.

Maculat dex online | sinonim

Maculat definitie

Intrare: macula
macula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: maculat
maculat adjectiv