maculat definitie

2 intrări

17 definiții pentru maculat

MACULÁ, maculez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.
MACULÁT, -Ă, maculați, -te, adj. (Livr.) Cu pete, pătat, murdar. – V. macula.
MACULÁ, maculez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.
MACULÁT, -Ă, maculați, -te, adj. (Livr.) Cu pete, pătat, murdar. – V. macula.
maculá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 maculeáză
maculá vb., ind. prez. 1 sg. maculéz, 3 sg. și pl. maculeáză
MACULÁ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.
MACULA LUTÉA s. (ANAT.) pată galbenă.
MACULÁT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.
MACULÁ vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare].
MACULÁ vb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. (< fr. maculer, lat. maculare)
maculá (maculéz, maculát), vb. – A păta, a murdări. Fr. maculer. – Der. maculatură, s. f., din fr. maculature; maculator, s. n. (caiet de notițe).
A MACULÁ ~éz tranz. rar A acoperi cu pete (total sau parțial); a umple de murdărie; a păta. /<lat. maculare, fr. maculer
macula vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.
MACULA LUTEA s. (ANAT.) pată galbenă.
maculat adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.
MACULA LUTEA (expr. lat. „pată galbenă”) subst. (ANAT.) Mică suprafață ovală situată pe retină, de partea temporală a nervului optic. Centrul ei nu conține vase sangvine, fiind format numai din celule retiniere, aproape exclusiv celulele cu conuri, la acest nivel impresiile retiniere vizuale având maximum de precizie și claritate. Prezintă o colorație gălbuie dată de un pigment galben.

maculat dex

Intrare: macula
macula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: maculat
maculat adjectiv