maculare definitie

2 intrări

16 definiții pentru maculare

MACULÁ, maculez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.
MACULÁ, maculez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.
maculá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 maculeáză
maculá vb., ind. prez. 1 sg. maculéz, 3 sg. și pl. maculeáză
maculáre s. f., g.-d. art. maculării
MACULÁ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.
MACULA LUTÉA s. (ANAT.) pată galbenă.
MACULÁRE s. v. mânjire, murdărire, pătare.
MACULÁ vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare].
MACULÁRE s.f. Acțiunea de a macula și rezultatul ei; pătare, mânjire. [< macula].
MACULÁ vb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. (< fr. maculer, lat. maculare)
maculá (maculéz, maculát), vb. – A păta, a murdări. Fr. maculer. – Der. maculatură, s. f., din fr. maculature; maculator, s. n. (caiet de notițe).
A MACULÁ ~éz tranz. rar A acoperi cu pete (total sau parțial); a umple de murdărie; a păta. /<lat. maculare, fr. maculer
macula vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.
MACULA LUTEA s. (ANAT.) pată galbenă.
MACULA LUTEA (expr. lat. „pată galbenă”) subst. (ANAT.) Mică suprafață ovală situată pe retină, de partea temporală a nervului optic. Centrul ei nu conține vase sangvine, fiind format numai din celule retiniere, aproape exclusiv celulele cu conuri, la acest nivel impresiile retiniere vizuale având maximum de precizie și claritate. Prezintă o colorație gălbuie dată de un pigment galben.

maculare dex

Intrare: macula
macula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: maculare
maculare substantiv feminin