macrofagă definitie

11 definiții pentru macrofagă

MACROFÁG, macrofage, s. n. (Biol.) Fagocit mare capabil să înglobeze și să digere bacteriile, resturile de celule și alte particule eterogene sau toxice pentru organism. – Din fr. macrophage.[1]
MACROFÁG, -Ă, macrofage, adj., s. n. (Biol.) (Globulă albă) Care distruge bacteriile sau diferite particule străine din organism. – Din fr. macrophage.
macrofág (ma-cro-) s. n., pl. macrofáge
macrofág s. n. (sil. -cro-), pl. macrofáge
MACROFÁG s. (BIOL.) monocit.
MACROFÁG, -Ă adj., s.n. (Fagocit) care distruge bacteriile și corpurile străine din organism. [< fr. macrophage, cf. gr. makros – mare, phagein – a mânca].
MACROFÁG, -Ă adj., s. n. (fagocit) care distruge corpurile străine mari din organism. (< fr. macrophage)
MACROFAG s. (BIOL.) monocit.
MACROFÁG (< fr., engl.; {s} macro- + gr. phagein „a mânca”) s. m. 1. (HIST.) Fagocit mare provenit din monocitele sangvine, din celulele conjunctive sau endoteliale, capabil să înglobeze și să digere bacteriile, resturile de celule și alte particule eterogene sau toxice pentru organism (ex. monocitele, histocitele ș.a.). Au rol important în apărarea organismului de infecții. 2. (ZOOL.) Orice animal care se hrănește cu cantități mari de hrană (ex. pelicanul, rechinul, carnivorele mari etc.).
MACRO- „mare, enorm, anormal”. ◊ gr. makros „mare, larg” > fr. macro-, it. id., engl. id., germ. makro- > rom. macro-. □ ~aerofil (v. aero-, v. -fil1), adj., care necesită mult oxigen pentru creștere; ~androspor (v. andro-, v. -spor), s. m., macrospor care îndeplinește funcții mascule; ~aplanospor (v. aplano-, v. -spor), s. m., aplanospor de dimensiuni mari; ~biocarpie (v. bio-, v. -carpie), s. f., menținere îndelungată a fructelor pe plantă după perioada de maturizare a semințelor; ~biotic (v. -biotic), adj., cu durată lungă de viață; ~blast (v. -blast), s. n., lujer lung cu creștere normală; ~brahie (v. -brahie), s. f., dezvoltare exagerată a brațelor; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe mari; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. și f., (persoană) care are un craniu excesiv de mare; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., anomalie congenitală constînd în dezvoltarea excesivă a volumului cranian în raport cu corpul; ~cerc (v. -cerc), adj., (despre animale) cu coada foarte lungă; ~cheilie (v. -cheilie), s. f., stare patologică caracterizată prin mărirea anormală a buzelor; ~cheirie (v. -cheirie), s. f., dezvoltare patologică exagerată a mîinilor; ~ciclic (v. -ciclic), adj., (despre ciuperci) care are ciclul de viață complet, prezentînd toate formele de spori; ~cist (v. -cist), s. n., parte rotunjită a plasmodiului tînăr, cu nudei cuprinși în membrană dublă; ~cit (v. -cit), s. n., globulă roșie cu diametrul foarte mare; ~cromozomi (v. cromo-, v. -zom), s. m. pl., cromozomi mari; ~dactil (v. -dactil), adj., eu degete excesiv de lungi; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., dezvoltare excesivă a degetelor; ~economie (v. eco-1, v. -nomie), s. f., disciplină care studiază relațiile economice la nivelul ansamblului economiei naționale; ~estezie (v. -estezie), s. f., denaturare patologică a simțului tactil, prin care obiectele sînt percepute mai mari decît în realitate; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., mărire exagerată a encefalului; sin. megalencefalie; ~etnologie (v. etno-, v. -logie1), s. f., studiul etnologic al unităților sociale mari, ca entități creatoare, consumatoare și de difuziune a civilizației și culturii; ~fag (v. -fag), adj., s. m., (leucocit uriaș) avînd proprietatea de a distruge prin fagocitoză bacteriile și corpurile străine din organism; ~fagie (v. -fagie), s. f., tip de nutriție, frecventă la animale, care constă în introducerea hranei în gură sub formă de bucăți mari și înghițirea lor ca atare; ~fanerofite (v. fanero-, v. -fit), s. f. pl., specii de fanerofite arborescente uriașe, din care fac parte bradul, plopul, stejarul etc.; ~filogeneză (v. filo-2, v. -geneză), s. f., filogenie a unităților sistematice superioare speciei; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante superioare de dimensiuni mari, vizibile cu ochiul liber; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., tehnică de fotografiere a obiectelor mici, realizîndu-se o imagine mai mare decît în realitate; ~gametange (v. gamet/o-, v. -ange), s. m., organ în care se formează gameții femeli; ~gametocit (v. gameto-, v. -cit), s. n., celulă generatoare a gametului feminin; ~gametofit (v. gameto-, v. -fit), s. n., gametofit femel pe care se diferențiază gametangii și gameții feminini; ~gametogeneză (v. gameto-, v. -geneză), s. f., proces de formare a gametului feminin, la spermatofite; ~gamie (v. -gamie), s. f., proces de conjugare a doi microgameți; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare a unei specii noi sau a unui taxon superior, printr-o mutație importantă sau printr-o restructurare majoră a structurilor genetice; ~genie (v. -genie2), s. f., dezvoltare anormală a feței prin creștere exagerată a etajului său inferior, care apare, constant, în acromegalie; ~genitosomie (v. genito-, v. -somie), s. f., dezvoltare precoce a corpului și în special a organelor genitale; ~ginospor (v. gino-, v. -spor), s. m., spor femel uriaș; ~girie (v. -girie), s. f., mărire considerabilă a circumvoluțiilor cerebrale; ~glosie (v. -glosie), s. f., mărire în volum a limbii, constituind un defect congenital; ~gnatie (v. -gnatie), s. f., dezvoltare anormală a feței prin creșterea exagerată a maxilarului inferior; ~grafie (v. -grafie), s. f., ramură a metalurgiei care studiază metalele și aliajele; ~mastie (v. -mastie), s. f., dezvoltare exagerată a mamelelor; sin. macromazie; ~mazie (v. -mazie), s. f., macromastie*; ~mel (v. -mel1), s. m., făt cu dezvoltarea exagerată a membrelor; ~melie (v. -melie), s. f., dezvoltare excesivă a extremităților corpului omenesc; ~mer (v. -mer), s. m., blastomer mare; ~micete (v. -micete), s. f. pl., grup de ascomicete și de bazidiomicete, cu corpul de fructificare mare; ~nezie (v. -nezie), s. f., hipertrofie a insulelor Langerhans; ~pedagogie (v. ped/o-1, v. -agogie), s. f., disciplină care studiază concepția, orientarea și principiile sistemului de educație la scară națională; ~picnospor (v. picno-, v. -spor), s. m., tip de picnospor de dimensiuni mari; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., plastide mari în formă de disc; ~pod (v. -pod), adj., care are picioarele, înotătoarele sau pedunculii lungi; ~podie (v. -podie), s. f., malformație caracterizată prin dezvoltarea exagerată a picioarelor; ~policit (v. poli-, v. -cit), s. n., granulocit gigant; ~por (v. -por), s. m., por care poate fi văzut cu ochiul liber; ~prosopie (v. -prosopie), s. f., dezvoltare exagerată a feței; ~pter (v. -pter), adj., cu aripi lungi; ~riz (v. -riz), adj., cu rădăcini mari; ~schelie (v. -schelie), s. f., dezvoltare exagerată a oaselor scheletului; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru examinarea optică a suprafeței materialelor; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare cu ochiul liber sau cu un instrument optic a suprafeței unei piese sau a unui material; ~sfigmie (v. -sfigmie), s. f., puls cu amplitudine exagerată, întîlnit în unele afecțiuni cardiace; ~somie (v. -somie), s. f., anomalie caracterizată prin dezvoltarea exagerată a întregului corp; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe groase; ~spor (v. -spor), s. m., spor femel care formează, la germinare, un protal; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange feminin în care se formează macrosporii; ~sporocit (v. sporo-, v. -cit), s. n., 1. Celulă producătoare de macrospori. 2. Stadiu inițial al sacului embrionar; ~sporofilă (v. sporo-, v. -fil2), s. f., frunză pe care se dezvoltă macrosporangii; ~sporogeneză (v. sporo-, v. -geneză), s. f., proces de formare a macrosporilor; sin. ginosporogeneză; ~stereognozie (v. stereo-, v. -gnozie), s. f., stare patologică vizuală constînd într-o percepere supraestimativă a tuturor dimensiunilor obiectelor; ~stil (v. -stil), adj., cu stile lungi; ~stilospor (v. stilo-, v. -spor), s. m., stilospor de dimensiuni mari; ~stomie (v. -stomie), s. f., dezvoltare exagerată a orificiului bucal; ~term (v. -term), adj., (despre plante) care prezintă afinitate pentru regiunile calde; ~termofite (v. termo-, v. -fit), s. f. pl., plante care cresc în regiunile tropicale; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., granulă alveolară mare, din protoplasmă; ~zoospori (v. zoo-, v. -spor), s. m. pl., spori de dimensiuni mari, mobili și ciliați.[1]
MACROFÁGĂ adj. f. v. macrofag. [DEX ’98]

macrofagă dex

Intrare: macrofagă
macrofagă substantiv neutru substantiv feminin
  • silabisire: -cro-
Intrare: macrofag (adj.)
macrofag adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: -cro-