Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru macrofag

MACROF├üG, macrofage, s. n. (Biol.) Fagocit mare capabil s─â ├«nglobeze ╚Öi s─â digere bacteriile, resturile de celule ╚Öi alte particule eterogene sau toxice pentru organism. ÔÇô Din fr. macrophage.[1]
MACROF├üG, -─é, macrofage, adj., s. n. (Biol.) (Globul─â alb─â) Care distruge bacteriile sau diferite particule str─âine din organism. ÔÇô Din fr. macrophage.
macrofág (ma-cro-) s. n., pl. macrofáge
macrofág s. n. (sil. -cro-), pl. macrofáge
MACROFÁG s. (BIOL.) monocit.
MACROF├üG, -─é adj., s.n. (Fagocit) care distruge bacteriile ╚Öi corpurile str─âine din organism. [< fr. macrophage, cf. gr. makros ÔÇô mare, phagein ÔÇô a m├ónca].
MACROFÁG, -Ă adj., s. n. (fagocit) care distruge corpurile străine mari din organism. (< fr. macrophage)
MACROFAG s. (BIOL.) monocit.
MACROF├üG (< fr., engl.; {s} macro- + gr. phagein ÔÇ×a m├óncaÔÇŁ) s. m. 1. (HIST.) Fagocit mare provenit din monocitele sangvine, din celulele conjunctive sau endoteliale, capabil s─â ├«nglobeze ╚Öi s─â digere bacteriile, resturile de celule ╚Öi alte particule eterogene sau toxice pentru organism (ex. monocitele, histocitele ╚Ö.a.). Au rol important ├«n ap─ârarea organismului de infec╚Ťii. 2. (ZOOL.) Orice animal care se hr─âne╚Öte cu cantit─â╚Ťi mari de hran─â (ex. pelicanul, rechinul, carnivorele mari etc.).
MACRO- ÔÇ×mare, enorm, anormalÔÇŁ. ÔŚŐ gr. makros ÔÇ×mare, largÔÇŁ > fr. macro-, it. id., engl. id., germ. makro- > rom. macro-. Ôľí ~aerofil (v. aero-, v. -fil1), adj., care necesit─â mult oxigen pentru cre╚Ötere; ~androspor (v. andro-, v. -spor), s. m., macrospor care ├«ndepline╚Öte func╚Ťii mascule; ~aplanospor (v. aplano-, v. -spor), s. m., aplanospor de dimensiuni mari; ~biocarpie (v. bio-, v. -carpie), s. f., men╚Ťinere ├«ndelungat─â a fructelor pe plant─â dup─â perioada de maturizare a semin╚Ťelor; ~biotic (v. -biotic), adj., cu durat─â lung─â de via╚Ť─â; ~blast (v. -blast), s. n., lujer lung cu cre╚Ötere normal─â; ~brahie (v. -brahie), s. f., dezvoltare exagerat─â a bra╚Ťelor; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe mari; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. ╚Öi f., (persoan─â) care are un craniu excesiv de mare; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., anomalie congenital─â const├«nd ├«n dezvoltarea excesiv─â a volumului cranian ├«n raport cu corpul; ~cerc (v. -cerc), adj., (despre animale) cu coada foarte lung─â; ~cheilie (v. -cheilie), s. f., stare patologic─â caracterizat─â prin m─ârirea anormal─â a buzelor; ~cheirie (v. -cheirie), s. f., dezvoltare patologic─â exagerat─â a m├«inilor; ~ciclic (v. -ciclic), adj., (despre ciuperci) care are ciclul de via╚Ť─â complet, prezent├«nd toate formele de spori; ~cist (v. -cist), s. n., parte rotunjit─â a plasmodiului t├«n─âr, cu nudei cuprin╚Öi ├«n membran─â dubl─â; ~cit (v. -cit), s. n., globul─â ro╚Öie cu diametrul foarte mare; ~cromozomi (v. cromo-, v. -zom), s. m. pl., cromozomi mari; ~dactil (v. -dactil), adj., eu degete excesiv de lungi; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., dezvoltare excesiv─â a degetelor; ~economie (v. eco-1, v. -nomie), s. f., disciplin─â care studiaz─â rela╚Ťiile economice la nivelul ansamblului economiei na╚Ťionale; ~estezie (v. -estezie), s. f., denaturare patologic─â a sim╚Ťului tactil, prin care obiectele s├«nt percepute mai mari dec├«t ├«n realitate; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., m─ârire exagerat─â a encefalului; sin. megalencefalie; ~etnologie (v. etno-, v. -logie1), s. f., studiul etnologic al unit─â╚Ťilor sociale mari, ca entit─â╚Ťi creatoare, consumatoare ╚Öi de difuziune a civiliza╚Ťiei ╚Öi culturii; ~fag (v. -fag), adj., s. m., (leucocit uria╚Ö) av├«nd proprietatea de a distruge prin fagocitoz─â bacteriile ╚Öi corpurile str─âine din organism; ~fagie (v. -fagie), s. f., tip de nutri╚Ťie, frecvent─â la animale, care const─â ├«n introducerea hranei ├«n gur─â sub form─â de buc─â╚Ťi mari ╚Öi ├«nghi╚Ťirea lor ca atare; ~fanerofite (v. fanero-, v. -fit), s. f. pl., specii de fanerofite arborescente uria╚Öe, din care fac parte bradul, plopul, stejarul etc.; ~filogenez─â (v. filo-2, v. -genez─â), s. f., filogenie a unit─â╚Ťilor sistematice superioare speciei; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante superioare de dimensiuni mari, vizibile cu ochiul liber; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., tehnic─â de fotografiere a obiectelor mici, realiz├«ndu-se o imagine mai mare dec├«t ├«n realitate; ~gametange (v. gamet/o-, v. -ange), s. m., organ ├«n care se formeaz─â game╚Ťii femeli; ~gametocit (v. gameto-, v. -cit), s. n., celul─â generatoare a gametului feminin; ~gametofit (v. gameto-, v. -fit), s. n., gametofit femel pe care se diferen╚Ťiaz─â gametangii ╚Öi game╚Ťii feminini; ~gametogenez─â (v. gameto-, v. -genez─â), s. f., proces de formare a gametului feminin, la spermatofite; ~gamie (v. -gamie), s. f., proces de conjugare a doi microgame╚Ťi; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., formare a unei specii noi sau a unui taxon superior, printr-o muta╚Ťie important─â sau printr-o restructurare major─â a structurilor genetice; ~genie (v. -genie2), s. f., dezvoltare anormal─â a fe╚Ťei prin cre╚Ötere exagerat─â a etajului s─âu inferior, care apare, constant, ├«n acromegalie; ~genitosomie (v. genito-, v. -somie), s. f., dezvoltare precoce a corpului ╚Öi ├«n special a organelor genitale; ~ginospor (v. gino-, v. -spor), s. m., spor femel uria╚Ö; ~girie (v. -girie), s. f., m─ârire considerabil─â a circumvolu╚Ťiilor cerebrale; ~glosie (v. -glosie), s. f., m─ârire ├«n volum a limbii, constituind un defect congenital; ~gnatie (v. -gnatie), s. f., dezvoltare anormal─â a fe╚Ťei prin cre╚Öterea exagerat─â a maxilarului inferior; ~grafie (v. -grafie), s. f., ramur─â a metalurgiei care studiaz─â metalele ╚Öi aliajele; ~mastie (v. -mastie), s. f., dezvoltare exagerat─â a mamelelor; sin. macromazie; ~mazie (v. -mazie), s. f., macromastie*; ~mel (v. -mel1), s. m., f─ât cu dezvoltarea exagerat─â a membrelor; ~melie (v. -melie), s. f., dezvoltare excesiv─â a extremit─â╚Ťilor corpului omenesc; ~mer (v. -mer), s. m., blastomer mare; ~micete (v. -micete), s. f. pl., grup de ascomicete ╚Öi de bazidiomicete, cu corpul de fructificare mare; ~nezie (v. -nezie), s. f., hipertrofie a insulelor Langerhans; ~pedagogie (v. ped/o-1, v. -agogie), s. f., disciplin─â care studiaz─â concep╚Ťia, orientarea ╚Öi principiile sistemului de educa╚Ťie la scar─â na╚Ťional─â; ~picnospor (v. picno-, v. -spor), s. m., tip de picnospor de dimensiuni mari; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., plastide mari ├«n form─â de disc; ~pod (v. -pod), adj., care are picioarele, ├«not─âtoarele sau pedunculii lungi; ~podie (v. -podie), s. f., malforma╚Ťie caracterizat─â prin dezvoltarea exagerat─â a picioarelor; ~policit (v. poli-, v. -cit), s. n., granulocit gigant; ~por (v. -por), s. m., por care poate fi v─âzut cu ochiul liber; ~prosopie (v. -prosopie), s. f., dezvoltare exagerat─â a fe╚Ťei; ~pter (v. -pter), adj., cu aripi lungi; ~riz (v. -riz), adj., cu r─âd─âcini mari; ~schelie (v. -schelie), s. f., dezvoltare exagerat─â a oaselor scheletului; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru examinarea optic─â a suprafe╚Ťei materialelor; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare cu ochiul liber sau cu un instrument optic a suprafe╚Ťei unei piese sau a unui material; ~sfigmie (v. -sfigmie), s. f., puls cu amplitudine exagerat─â, ├«nt├«lnit ├«n unele afec╚Ťiuni cardiace; ~somie (v. -somie), s. f., anomalie caracterizat─â prin dezvoltarea exagerat─â a ├«ntregului corp; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semin╚Ťe groase; ~spor (v. -spor), s. m., spor femel care formeaz─â, la germinare, un protal; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange feminin ├«n care se formeaz─â macrosporii; ~sporocit (v. sporo-, v. -cit), s. n., 1. Celul─â produc─âtoare de macrospori. 2. Stadiu ini╚Ťial al sacului embrionar; ~sporofil─â (v. sporo-, v. -fil2), s. f., frunz─â pe care se dezvolt─â macrosporangii; ~sporogenez─â (v. sporo-, v. -genez─â), s. f., proces de formare a macrosporilor; sin. ginosporogenez─â; ~stereognozie (v. stereo-, v. -gnozie), s. f., stare patologic─â vizual─â const├«nd ├«ntr-o percepere supraestimativ─â a tuturor dimensiunilor obiectelor; ~stil (v. -stil), adj., cu stile lungi; ~stilospor (v. stilo-, v. -spor), s. m., stilospor de dimensiuni mari; ~stomie (v. -stomie), s. f., dezvoltare exagerat─â a orificiului bucal; ~term (v. -term), adj., (despre plante) care prezint─â afinitate pentru regiunile calde; ~termofite (v. termo-, v. -fit), s. f. pl., plante care cresc ├«n regiunile tropicale; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., granul─â alveolar─â mare, din protoplasm─â; ~zoospori (v. zoo-, v. -spor), s. m. pl., spori de dimensiuni mari, mobili ╚Öi cilia╚Ťi.[1]
MACROF├üG─é adj. f. v. macrofag. [DEX ÔÇÖ98]

Macrofag dex online | sinonim

Macrofag definitie

Intrare: macrofag (adj.)
macrofag adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: -cro-
Intrare: macrofag (s.m.)
macrofag substantiv neutru substantiv masculin
  • silabisire: -cro-