Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru macrocosmos

MACROCÓSM s. n. v. macrocosmos.
MACROCÓSMOS s. n. Universul exterior în raport analogic cu omul (microcosmos); Univers, cosmos. [Var.: macrocósm s. n.] – Din fr. macrocosme.
MACROCÓSM s. n. (Livr.) Lumea în totalitatea ei; Univers, cosmos. [Var.: macrocósmos] – Din fr. macrocosme.
MACROCÓSMOS s. n. v. macrocosm.
MACROCÓSM, macrocosmuri, s. n. (Livresc, în opoziție cu microcosm) Univers, cosmos. V. lume.
!macrocósmos (ma-cro-) s. n.
macrocósm s. n. (sil. -cro-)[1]
MACROCÓSM s. v. univers.[1]
MACROCÓSM s.n. (Liv.; op. microcosm) Universul considerat în totalitatea sa ca o structură unitară, organică; univers, cosmos. [Var. macrocosmos s.n. / < fr. macrocosme, cf. it. macrocosmo < gr. makros – mare, kosmos – lume].
MACROCÓSMOS s.n. v. macrocosm.
MACROCÓSM s. n. univers, cosmos. (< fr. macrocosme)
MACROCÓSM ~uri n. Cosmos considerat ca lume în totalitatea ei, manifestată în diversele ei forme de existență și infinită în timp și spațiu. /<fr. macrocosm[1]
macrocosm n. lumea cea mare, totalitatea lucrurilor în opozițiune cu microcosm, lumea cea mică, adică omul.
*macrocózm n., pl. urĭ (d. vgr. makrós, mare, și kósmos, lume). Filoz. Universu, lumea toată, în opoz. cu omu saŭ microcozmu.
MACROCOSM s. cosmos, lume, univers.

macrocosmos definitie

macrocosmos dex

Intrare: macrocosm
macrocosmos
macrocosm substantiv neutru
  • silabisire: -cro-